vineri, 5 octombrie 2018

Senin la maturitate. Zâmbitor.

Inițial am scris titlul ”Senin la senectute”. Dar nu-i nevoie să ne apropiem de groapă ca să beneficiem din plin de dulceața experienței și a abundenței frumuseții lumii.

Consider pozitiv în continuare că una dintre măsurile și indiciile majore ale reușitei în viață este zâmbetul senin și liniștit. Nu intră aici zâmbetele perene tâmpe, neancorate în realitate - ca mască a goliciunii și pustiului interior, nici cele din Xanax, Lexotan, Sanval, Stilnox și altele corectoare similare, de zi și de noapte.

Mi-aș dori să ajung la un moment dat să fiu pătruns și stăpânit zi de zi de o stare lină de bunăvoință, de îngăduință tolerantă. Lucrez la asta. Cum? Cu atenție.

Să ajung să zâmbesc relaxat oricui îmi iese în cale sau previzibil în traiectorie. Dar, repet, nu din pastile sau forțat, ci din simple exerciții de atenție la cadourile zilnice primite și la abundența din jurul meu.

Nici o luptă nu este definitiv pierdută atâta timp cât încă mai zâmbești.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.