Titanic

La fel ca și în cazul filmului Titanic, lumea cvasi-majoritară, peste 99%, nu va înțelege mesajul real și profund al evenimentelor care trec în galop pe lângă noi. 

Dacă luăm doar o singură linie e arhisuficient:

"E mică, mă, tu nu vezi că-i mică?!?"

S-o iei de mică, să-ți rămână mereu mică și s-o ții mică pentru totdeauna doar pentru tine.

Asta-i tot pentru azi. E grea, dar importantă. Are trei părți, dar o singură țintă. E contra-intuitivă, dar e dreaptă. Pare întortocheată, dar este singura și cea mai scurtă cale spre liniște și pace sufletească, interioară.

Știu că ai s-o înțelegi și p-asta curând. E mai bine așa, e ok. Așa ai înțeles tot ce scriu eu, mai târziu, când mă vei reciti la răstimpuri.

99,99%.

”Sunt doar o fată mică, o fată simplă...”

Turma și independența

Vreau să concluzionez discuțiile aprinse de aseară de la întâlnirea fabuloasă cu băieții. 

O altfel de reeditare a anilor de glorie din urmă cu zece-cincisprezece, poate chiar douăzeci de ani. 

Spun doar atât: în turma se simt bine doar animalele slabe care au nevoia de protecție a gloatei. Animale care nu au dorința de libertate pentru a trăi fericite. Oi, capre, vaci.

Creaturile puternice sunt solitare. Lupul preferă singurătatea, gloatei. 

Multe dintre felinele mari și de temut preferă o viață în solitudine. Cel mult alături de perechea cu care se potrivește. 

Această postare nu este despre rumegătoare. Nici despre turme, nici despre libertate sau independență. 

Și nici măcar despre feline. 

Știu foarte bine că ai să recitești acest text și-l vei înțelege așa cum ai făcut-o de fiecare dată când ai avut răbdare să parcurgi cu atenție textul meu.

Va fi bine! Curând. Foarte curând! Va fi bine și foarte bine! Pentru mine și pentru tine.

Pe topogan. Degradare abruptă, vortex.

Am scris mai demult despre niște foste colege de liceu. Aici: Timpul trece ca un barbar pentru femeile-hiene. ”1+8=9” (mnmlistro.blogspot.com)

Zilele trecute răsfoiam niște ”amintiri”. La unul dintre comentarii mi-a sărit în ochi un comentariu dulce al unei ”dulceți” din trecut, de acum vreo zece-unsprezece ani. Mică, blândă, caldă. Așa era pe atunci.

Viața grea a abrutizat-o și masculinizat-o atroce. Am regăsit-o azi în poze hidoasă, agresivă, rebarbativă, ostilă, buboasă, bărbătoasă. Nici o legătură, nimic comun, cu cea pe care o cunoșteam eu.

Ce grav afectează pe o femeie lipsa de un bărbat.

Nu vei înțelege curând aceste text. Îl vei reciti mai târziu și ai să-l înțelegi atunci. Așa cum s-a întâmplat de fiecare dată.

Pacifist. Înțelegător. Tolerant. Acceptator. Înțelegător.

Cei care au văzut multe pierderi colosale, războaie și distrugeri inutile sunt mult mai pacifiști.

Cei care au văzut multe răni profunde, deteriorări iremediabile și inimi sfâșiate de ambele părți ale baricadei sunt mult mai înțelegători.

Cârma, timona, fleacul.

Există o grămadă de teorii privitoare la importanța și decisivitatea unui plan, a unei strategii bine aplicate de către un comandant bine pregătit, bine antrenat, bine școlit, în succesul unei operațiuni. 

Zilele trecute plimbându-mă pe lângă o apă, un luciu de apă întins, pe care vâsleau mai multe ambarcațiuni, am avut o revelație și un deja-vu privind lucrurile mici, extrem de mici, dar care pot fi decisive.

Nu mă mai uit la alții...demult. Potroace.

Aseară a fost finala campionatului european de fotbal 2024. Unde eram eu atunci? Vezi mai jos poza. Și ora. Balta potroacă și fierbinte mă găzduia noaptea așa cum fac toate ”potroacă și fierbinte”.

Nu mă mai uit la meciuri de fotbal, la K1 sau MMA, nici măcar la meciuri de tenis la cele mai importante finale de Grand Slam. Nimic.

Nu mai merg la spectacole, la concerte de muzică în aer liber, la festivaluri și la orice alt fel de adunătură a turmelor. Nicăieri.

Nu mai particip la evenimentele organizate de primării cu nici o ocazie, fie ea Revelion, Paști sau Crăciun, ziua Bucureștiului sau a Slănicului sau alte mari evenimente de peste an cum ar fi ziua națională a României. De ce aș irosi timpul?

Mai mult, nu mă mai interesează nimic mult și dulce. Adică:

Ce contează pentru tine?

Cu persoanele cu care eu țin legătura vorbesc pe telefon sau maxim pe SMS.
Persoanele importante pentru mine le întâlnesc față în față și le strâng în brațe.

Pentru mine contează persoanele pentru care eu contez.

Această postare nu este despre whatsapp, rețele de socializare, telegram, etc.
Nici măcar despre petreceri sau nunți și botezuri ori alte obligații autoasumate inutil.

99 de ani liniște și pace.

Foarte multă lume își face griji pentru azi.

Unii își fac griji și gânduri pentru ziua de mâine. 

Foarte multă lume se stresează și se deteriorează, se panichează, se crispează, pentru săptămâna sau luna viitoare. 

Aceeași foarte multă lume își dorește să fie liniștită, să fie împăcată, să fie calmă. 

Dar există teoria celor nouăzecișinouă de ani.

Cam cât poate câștiga pe lună un user SNPAD?

Vă prezint mai jos câteva calcule grosiere de probă privind structura și nivelul venitului/rewardului unui user SNPAD: 

În platforma SNPAD un segment de reclamă are 15 secunde și costă aproximativ un cent per afișare ($0.01).

Din primele date pe care echipa le-a obținut la validare avem următoarele informații și detalii:

1. Există o medie de 160 de minute / 2,4 ore vizualizare TV zilnic.

2. Din acestea sunt aproximativ 38 de minute de reclamă.

3. Asta ar însemna aproximativ 152 de segmente de reclamă.

Adică 14 reclame cu interacțiune și de aici rezultă:

152 x $0.01 = 1.52 dolari

14 x 0.03 = 0.42 dolari

Înmulțim cu x30 de zile și ne dă 58,2 dolari. 
Din aceștia 70% merg la cei care consumă reclamele, adică 40,74 dolari, aceasta în cazul în care nici un advertiser nu bidează peste un cent ca să intre într-un calup publicitar.

Cei care au hoster/miner în administrare beneficiază de rewarduri suplimentare ce vor fi detaliate în postările următoare. Costul electricității pe lună este de aproximativ 6 (șase) lei și, bineînțeles, costul abonamentului de internet.

Folosește codul de invitație FMC6GTSU și începe să acumulezi tokeni SNPAD.

Bine ai venit!

God`s direction and God`s protection

Iar am primit un mesaj fabulos de la 7654 km (12 iunie 2024). New York strikes again:

Atitudinea

Rămân la ideea că suntem doar 15-20% din ceea ce viața ne scoate în cale și din evenimentele prin care trebuie să trecem fără puterea noastră.

Dar suntem peste 75-80%, poate și mai mult, din atitudinea și felul în care vedem acele 15-20 de procente care ne sunt date automat și ca lecții.

Cu o atitudine potrivită poți însă trece mult mai ușor în viață peste același moment greu chiar dacă ai mai puțină cunoștințe sau mai puține experiență sau mai puține relații.

Prezentare SNPAD - cum să faci bani uitându-te la televizor?

SNPAd este o aplicație gratuită pentru TV care odată instalată va înlocui în mod automat reclamele posturilor TV. 

Reclamele vor porni automat în același timp cu cele ale postului TV și se vor închide în același timp cu cele ale respectivului post TV.

Utilizatorii (cei care au instalat pe mobil aplicația SNPad) vor fi recompensați cu până la 70% din valoarea reclamelor vizionate cu tokeni SNPAD.

Reclamele ce vor fi vizionate sunt filtrate în funcție de preferințele utilizatorului pe care acesta le introduce în aplicația din mobil. Exemplu: ai profil de bărbat, nu vei mai primi reclame destinate femeilor și nici invers.

Aplicația este disponibilă în acest moment pentru televizoarele LG 2016-2024 și Samsung 2019-2024. În curând vor fi disponibile pe toate televizoarele smart cu Android.

Detalii instalare aplicații (mobil și TV): https://tester.snp.network/

Descarcă aplicația SNPAD pentru mobil și folosește codul de invitație FMC6GTSU pentru a începe să acumulezi tokeni SNPAD.

Succes!

Cât de sigură este aplicația, proiectul și tokenul SNPAD?

- Cât de sigură este aplicația, proiectul și tokenul SNPAD?
-100%
- Ai dovezi solide?

- Vezi mai jos:

 

Descarcă aplicația SNPAD și folosește codul FMC6GTSU

Începe să încasezi chiar de azi, nu pierde trenul...

SNPAD - revoluția publicității, partener Limitless agency

Să te uiți la televizor la reclame și să câștigi bani zi de zi?

Da, se poate!

Cu SNPAD.

Ce și cine este SNPAD?

Este partener de peste doi ani cu Limitless agency.

Cine este Limitless agency?

Uite parteneriatul aici: Limitless Agency Formează Un Nou Parteneriat cu SNP Network Pentru a Oferi Transparență Advertiserilor și Monetizare Utilizatorilor de TV • Limitless Agency 

Citez din comunicatul lor:

”SNPad își propune să revoluționeze industria de advertising și să o ducă la nivelul următor. Platforma oferă mai multe tipuri de media ca TV, billboards, radio, browsere, prin care se pot publica reclame într-un mod eficient și targetat, la prețuri foarte bune.

SNPad oferă posibilitatea unei targetari super avansate, schimbând metoda clasică de targetare prin vizarea de date personale, cu o targetare eficientă prin care utilizatorul își filtrează reclamele după propriul interes.

Reclamele devin acum mai interesante datorită sistemului avansat de interacțiune între utilizator și reclama văzută la TV, oferind posibilitatea utilizatorului să detalieze suplimentar categorii de interes din reclamă sau chiar să finalizeze o comandă cu livrare directă.

Utilizatorii care văd reclamele sunt remunerați prin platforma SNPad”

Dacă nici asta nu-ți dă o idee despre cum ar putea evolua proiectul SNPAD, nu știu ce să-ți mai spun.

Hai, descarcă-ți pe telefon aplicația SNPAD și folosește codul de invitație FMC6GTSU pentru a începe să încasezi bani. Apoi descarcă și pe televizor aceeași aplicație și scanează cu aplicația telefonului codul QR de pe ecran. Gata, ești cu noi! Felicitări, ai făcut o treabă minunată!

Grădina de flori și mâncarea de pisici

Este suficient să ai o grădină frumoasă pe linia de flori și de pomi fructiferi.

Bani din reclame cu SNPAD

Cine, cum și ce face cu aplicațiile SNPAD?

Continuare de aici: Cine este SNPAD care-ți bagă bani în buzunar?

SNPad combină AI de ultimă oră cu tehnologia blockchain pentru a înlocui reclamele TV clasice cu clipuri publicitare personalizate.

Aceasta se petrece prin intermediul celor două aplicații SNPAd, una de mobil și cealaltă de TV.

Ambele aplicații sunt gratuite și disponibile tuturor. Aplicația de TV după ce a fost instalată înlocuiește reclamele de pe TV cu reclamele personalizate conform profilului din aplicația SNPAD din mobil.

Aplicația SNPAD înregistrează instantaneu aceste vizualizări și te recompensează cu tokeni SNPAD pe care-i poți valorifica cum vrei tu. Sunt mai multe feluri, ți le voi enumera în postările următoare.

În acest moment aplicația este în teste, cu tokeni de test, dar perfect funcțională. Încearc-o acum ca să te convingi. Descarcă aplicația SNPAD pe mobil și folosește codul de invite FMC6GTSU ca să începi să primești reward.

Ne vedem și mâine.

Poți citi light paper SNPAD aici: paper.pdf (snp.network)

Cine este SNPAD care-ți bagă bani în buzunar?

Numele SNPAD vine de la Simultaneous Network Protocol ADvertising.

SNPAD este un proiect web3 compus dintr-o aplicație pe mobil, o aplicație pentru TV (ambele compatibile și obligatoriu interconectabile) și platforma de advertising SNPAD.

Platforma de advertising SNPAD vine în sprijinul antreprenorilor și afacerilor mici și mijlocii, de exemplu cele de cartier, oferindu-le posibilitatea de a-și face reclamă la televizor în pauzele de publicitate ale tuturor posturilor TV.

Nu-i minunat?

Tu, ca și consumator de reclame, îți setezi în aplicație profilul personal și vei primi doar acele reclamele dorite de tine. Și primești și bani pentru asta, mai exact 70% din sumele plătite de advertiser către platformă.

Descarcă acum aplicația SNPAD pe mobil din Store și folosește codul de invitație FMC6GTSU pentru a începe să faci bani. 

Mai multe detalii în postarea de mâine.

Ține aproape, va fi foarte bine!

Info despre magnificul proiect: SNPad - Advertising solutions

Bani în buzunarul tău din televizor? Da, SNPAD face asta.

Cum ar fi să te uiți la televizor și să-ți intre bani în buzunar făcând asta?

Este oare posibil așa ceva? 

Să încasezi bani uitându-te la reclame personalizate dorite de tine?

Da, se poate!

SNPAD este răspunsul.

Foarte pe scurt și revin în zilele următoare cu detalii: SNPAD este o platformă web3 revoluționară care plătește consumatorul ce se uită la televizor la reclame.

Descarcă pe telefon aplicația SNPAD și folosește codul meu de invitat FMC6GTSU FMC6GTSU ca să poți începe să încasezi tokeni. Apoi descarcă pe televizor aceeași aplicație SNPAD și scanează cu telefonul mobil din aplicație codul QR. Gata! Acum ești gata! Felicitări! Vei încasa la următoarea vizionare de reclame.

Ține aproape, va fi bine!

Mai multe detalii mâine.

Poți citi despre fabulosul proiect aici: SNPad - Advertising solutions

Vipera și salvarea

Există multe situații în viață când cineva foarte apropiat sau drag nouă ne rănește teribil sau ne provoacă o daună imensă neașteptată și nemeritată. Marea majoritate a oamenilor, după un astfel de episod traumatic, încearcă să remedieze, să stea de vorbă, să negocieze, să se împace, să discute, să agreeze. Oameni mai înțelepți ca noi spun că acest drum este completamente greșit.

Nu mă (mai) cert cu nimeni

Am ajuns la bătrânețe să valorizez mai mult liniștea în dauna dreptății.

Nu mă mai contrez cu nimeni, nu mă mai cert cu nimeni, nu mai fac discuții contradictorii cu nimeni.

Nu merită! Nimeni trebuie să rămână nimeni.

Am învățat și înțeles de curând că acestea sunt cu adevărat valoroase pentru liniștea și sănătatea ta de toa(n)te felurile:

Genul dornic de doi prieteni

Motto: ”Ori mulțumită, ori fericită. E ca viața în general și ca femeia în particular: ori o înțelegi, ori o iubești. Ambele împreună în același timp și pe termen lung nu prea se poate. Alternativ este o idee, dar obositoare.”

Preludiu (cu mai mult de un deceniu în urmă, cred că prin 2009 sau 2010):

” El: - Ai vrea să ieșim săptămâna viitoare într-o seară să bem ceva împreună? 

Ea: Mă inviți la o întâlnire?

El: Da. 

Ea: Nu pot accepta propunerea ta. Am un prieten. Mulțumesc. 

El: Ba cred că poți. Mie îmi pari că ești genul de femeie care își dorește să aibă doi prieteni.

Ea (ușor contrariată): Ce vrei să spui?

Degrabă însărcinată când iubește sălbatic, natural, pasional.

Trei din cele patru femei care au rămas însărcinate și despre care regret că nu am avut deschiderea minții și înclinarea sufletului spre a păstra acei copii, trei din aceste patru minunate femei, au rămas însărcinate fără să ne gândim la asta, fără să facem un efort și făcând sex în locurile cele mai ciudate și momentele cele mai nepotrivite. 

Cunosc cel puțin cinci cupluri, chiar șase azi, care au încercat să facă puradei și au folosit toate metodele neortodoxe, de la lumânări la conjuncția lui Lunii cu Saturn-ul și cu Jupiter-ul, petale parfumate, plecare în excursie exotice, închiderea pe vârful de munte într-o căbănuță retrasă și fără internet, alimente magice rare, mâncat de pești și mormoloci vindecători și împuietori, precum și tratamente locale de masaj, creme și alte elemente de îmbunătățire a satisfacției reciproce. 

Niciunul dintre toate aceste cupluri care au încercat toate variantele ~posibile~ nu a reușit să rămână însărcinat. Mai mult decât atât:

Autenticitatea și sinceritatea

Autenticitatea fără o limită este lipsă de simțire, de bun-simț, de omenie. Este nepăsare. Nu-ți pasă.

Autenticitatea fără empatie, acum ești egoist, purist, nazist. 

Și ai să întrebi repede: Care e diferența dintre cele două?

Fata lui tati

Totdeauna am spus că este important ca atunci când alegi o femeie să încerci să îi cunoști cât mai repede tatăl. Dacă vrei să o păstrezi pe termen mediu măcar. 

Dacă vrei s-o păstrezi pe termen lung este obligatoriu să-i cunoști și studiezi și mama.

Pe termen mediu am spus că este bine să îi cunoști tatăl. De ce?

Piramida păcii. Liniștea trapezoidală.

Zâmbește (mai) des.

Plimbă-te (mai) mult.

Respiră (mai) conștient. 

Mănâncă încet și (mai) puțin.

Iubește (mai) puțin, (mai) des și (mult mai) bun.

Piatră și foc, sânge și gheață

Mă plimbam liniștit pe cal pe câmpiile proaspăt înverzite și înflorite, prin Livezile de pomi fructiferi variați. Admiram cerul azuriu și Luna de pe fundalul înstelat și mă odihneam zâmbind larg. Respiram profund, savuram fiecare bucățică de carne și fiecare fruct proaspăt cules din grădină. Eram în Rai. Nu-mi lipsea aproape nimic.

Într-o bună zi, în timp ce călăream fără o țintă anume, calul se prefăcu că se împiedică și mă aruncă din șa. Am căzut pe partea stângă, pe umărul stâng, dar pe o grămadă de paie. Pe o claie, pe o căpiță de fân bine uscat. Umărul stâng mă durea foarte tare, gâtul se întinsese. Aveam ”gât de lup” și durerea de pe stânga se întețea de la oră la oră.

Viața e frumoasă! Și simplă.

Viața îmi oferă uneori mici străfulgerări ale unei frumuseți incredibile.

Să încerci să le reții este util, dar aproape imposibil.

Mici fâșii, vagi urme, poți desluși dacă ești cu adevărat atent și dornic de zâmbetele relaxate pe termen lung.

Lupta cu stările mai joase, mai proaste, acelea ”blue”, este obligatorie și trebuie purtată permanent, zilnic.

Depresia este reală, infernală, dar ceva-ceva tot se poate face împotriva ei. Cu răbdare.

Adică:

Marinarul, monstrul, marea și oglinzile.

A fost odată ca niciodată un marinar care avea nava lui și care naviga pe mare ca orice marinar. Azi era într-un port, mâine intra în alt port, răspoimâine scotocea în alt doc. Își clătea nava prin toate apele lumii și era foarte mulțumit cu activitățile lui. Făcea ceea ce trebuia să facă, mergea acolo unde trebuia să meargă, intra peste tot pe unde trebuia să intre: își îndeplinea menirea.

Într-o bună zi marinarul simți că nava se scutură foarte tare. Ieși afară pe punte și văzu că e furtună, o furtună puternică. Nu era prima vijelie pe care marinarul o întâmpinase în viața lui așa că nu se sperie prea tare. Se duse în centrul de comandă să vadă ce face căpitanul vasului. Și eventual să ajute la cârmă sau cu navigația sau cu ce era de făcut ca să ducă în siguranță nava la țărm, la destinație. 

Când ajunse în cabina de comandă și control a navei, acolo sus pe punte, observă că nu mai era nimeni la cârmă. Furtuna sălbatică se întețea de la clipă la clipă, nava scârțâia din toate obloanele, căpitanul era de negăsit, cârma făcea dreapta-stânga așa cum doar curenții o mișcau în voie. Timona se învârtea cu zeci de grade într-o parte și într-alta fără ca nimeni să o atingă.

Hiperbole și butaforii

În ziua de azi să spui ceea ce gândești este un lux. 

În societatea actuală în care 90% din informații este preluată de către public din mass-media și din rețelele de socializare este exclus ca oamenii să mai cunoască cu adevărat realitatea sau să poată să pătrunde adevărul.

Oamenii în ziua de azi preferă să fie mințiți. Ei mint la rândul lor, fără să vrea - inconștient de cele mai multe ori, în majoritatea cazurilor.

Adevăr, nu fake. Să fii, nu să pari.

Cei mai mulți vor să pară sau să simtă că fac sport, nu să facă sport cu adevărat.

Cei mai mulți vor să pară sau să se simtă sănătoși, nu să fie sănătoși intrisec.

Cei mai mulți vor să pară sau să simtă că sunt într-o relație, nu să fie într-o relație binefăcătoare și hrănitoare.

De-a noastră (”de-a noșța”)

Da, este atât de simplu.

Peste 90% din problemele rezolvabile vor dispărea doar dacă știi s-o alegi și s-o păstrezi lângă tine pe cea care este clar ”de-a noastră”.

Tine tu cu tine în raiul tău interior. Șanțul.

Cuvânt înainte:

”Indiferent cât de departe și de repede vei rula pe orice șosea națională sau autostradă, șanțul tot aproape lângă tine va fi mereu.”

Prolog:

Indiferent unde vei merge, 

indiferent cât de departe încerci să fugi,

indiferent unde încerci să te ascunzi, 

indiferent cât de multe substanțe vei folosi ca să-ți atenuezi durerea,

indiferent cât de ocupat te vei pretinde ca să nu ai timp să te gândești la acea durere,

indiferent cât de multe acțiuni caritabile te vei implica ca să dăruiești altora o atenție sau o afecțiune de care ești și tu însetată și în foame,

Să nu uiți niciodată că:

Oamenilor nu le pasă: Zâmbește, dă din cap aprobator, confirmă/acceptă.

Motto: ”Ce contează?!?”

Contează că grebla e înfiptă în frunte? Femeia și grebla, bărbatul și rezolvarea problemelor. (mnmlistro.blogspot.com)

Mi-a luat câțiva zeci de ani doar ca să înțeleg că oamenii chiar și atunci când îți cer părerea și au nevoie autentică de un sfat, de o îndrumare valoroasă, de un punct de vedere obiectiv, ei de fapt, în proporție majoritară, peste 99%, au hotărât deja și știu foarte bine ce vor să facă sau să procedeze indiferent ce le voi spune tu.

Indiferent ce argumentele le vei aduce tu, indiferent cum le vei prezenta tu situația, peste 99% dintre oameni vor face fix așa cum cred ei și cum au decis deja cu mult înainte de momentul în care te întreabă pe tine de părerea ta sau despre punctul tău de vedere. 

Acum ai să mă întrebi: bun, am înțeles, și atunci cum procedezi cu cei care fac treaba asta?

(Ne)Norociri din senin. De pe casă...Dumnezeu lângă mine.

Motto: ”Azi dimineață mă trezesc plin de energie...”

Azi, 31.12.2023.

Am fost fascinat mereu de poveștile teribile, incredibile, neașteptate, dar adevărate. M-a nedumerit cum se pot întâmpla nenorociri din nimic, când totul părea perfect, frumos, sigur.

Curiozitatea mea era nețărmurită în a afla cum Dumnezeu are feluri nenumărate și fascinante de a te aduce, literalmente, cu picioarele pe pământ. Și de a-ți da speranță și încredere în momentele tale cele mai negre - în opinia ta. Pe unii, tot Dumnezeu, îi poate băga și sub pământ, și doar știind asta ar trebui să te cuprindă liniștea, umilitatea relaxantă, fericirea, zâmbetul senin.

Acum câțiva ani am auzit povestea unui tânăr foarte bogat care în timp ce-și construia o altă casă a căzut de pe acoperiș, de la vreo trei-patru metri înălțime, s-a lovit la cap rău și a orbit iremediabil. Mă întrebam ce căuta pe casă când era încă în lucru și erau muncitorii acolo. Mi se spunea atunci că Dumnezeu l-a ferit să scape doar cu atât, dar cu viață, după un astfel de accident.

Cuvânt înainte:

”Unde sunt prietenii tăi să te ajute, unde sunt rudele tale să te ajute, unde este iubita ta să te ajute când cazi și te prăbușești în gol fără speranță?”

Ce frumoasă este viața! Mulțumesc, Doamne-Dumnezeule!

Azi dimineață mă trezesc plin de energie. În pijamale încă, deschid geamul să intre aer proaspăt. Afară sunt minus grade. Încurajat de aerul tare deschid și ușa dormitorului să intre și mai multă tărie. Ies așa cum eram, desculț, pe balcon. În dormitor eu nu folosesc niciodată papuci, ei au treabă doar la parter. 

În balcon simt lemnul înghețat și mă uit în jos în curtea lungă. De aici până la solul pietruit tot trei-patru metri sunt. Gândul acesta, împreună cu aerul rece mă înviorează și mă energizează și mai mult.

Din balcon văd pe acoperișul de lângă, în jgeab, o bucată de staniol rotundă, ca un capac de Pringles pe interior, ce vânt o fi adus acea bucată acolo sus pe casă? sau cine mănâncă pe ascuns la mine în dormitor și aruncă precum veverițele pe jos cojile de nucă goale?, care obturează scurgerea apei pluviale. 

Desculț cum eram pe balcon pășesc atras de o mână invizibilă pe acoperișul de peste parter și merg să curăț gunoiul acela. Tabla rece îmi place la talpă, este exact ca vara la plajă doar că de sens caloric invers. Înviorarea și energia cresc simultan în continuare. Încrederea la fel, în urcare.

Crăciunul este despre altceva.

Nu, Crăciunul nu-i nici despre ”cadouri” reciproce și subînțelese obligatoriu.

Iarna e fix la fel ca vara

Când mi-e foame inexplicabil și neașteptat, prelungesc postul și mai beau doar o gură de apă și foamea îmi trece.

Când mi-e frig, mai dau o haină jos de pe mine, mă goleșesc mai mult și mi-e mai bine. Dacă urmează să intru într-o apă rece, într-un lac sărat de exemplu, când glezna îmi degeră de frig, curând apa acea de gheață mi se va părea caldă, fierbinte pe alocuri, prin mijlocul ei.

Uneori simt că n-am energie, voință și determinare.

Media celor nouă femei

În literatura de specialitate se spune că un bărbat are acces în medie la aproximativ opt-nouă femei în toată viața lui. Există și un număr pentru femei, dar nu este subiectul textului de astăzi. Am să revin cu acel număr mediu al bărbaților din viața unei femei într-un text ulterior. Va fi interesant.

Acum despre cele nouă femei pe medie din viața unui bărbat. Sunt luate, ca orice fel de medie și cum orice statistică face sau poate face generarea de date, se iau numărul de femei declarate de către bărbați în viața lor sexuală și apoi se împarte la numărul declaranților. Astfel se obține numărul de femei din viața unui bărbat. Dar știm bine cum declară bărbații numerele lor.

Experiența detaliată, deschiderea ochilor, înțelegerea.

Un prim moment la un debut al acumulării de experiență este clipa în care înțelegi că niciodată mușchiul nu va bate creierul, nici motricitatea excelentă nu va învinge rapid și decisiv buna poziționare și tactica adecvată, nici creierul nu va stăpâni vreodată sufletul. 

Un alt moment important al deschiderii ochilor este atunci când înțelegi și accepți că strategia bine chibzuită și aplicată va frânge mereu orice elan ”de neoprit”. 

Dulce și acrișoară în același timp este secunda în care constați, în general la bătrânețe, că spectacolele se regizează din spatele scenei, nu din scaunele publicului deși de multe ori acolo sunt chiar artizanii, cu mult înainte de a vedea tu reprezentația. 

Iar magnific și revelator este anul în care înțelegi că nimic nu se întâmplă întâmplător și nici din senin și că păpușile la teatru nu se mișcă singure. N-au cum. Mereu vor exista niște sfori, fie că le vezi fie că de cele mai multe ori nu le poți percepe ușor.

(Frântură de final din sfârșitul lui 2015) de aici:

tinerii-neexperimentati-si-coardele.html

Viața mai ușoară sau mai grea în viitor?

Văd diverse și din ce în ce mai multe persoane care întâmpină dificultăți în a lua decizii aparent simple pentru ele privitoare la viitorul cel puțin imediat.

Aici mă refer la decizii legate de alimentație, legate de somn sau de activitate sportivă sau pur și simplu de mișcare, altele legate de liniștea și împăcarea sufletească, de relațiile cu cei apropiați. 

Uneori este vorba doar de mici decizii cotidiene de petrecere a timpului liber, fie cu tehnologia modernă sau în aer liber ori în compania celorlalți.

Alteori sunt decizii legate de grupuri de relații și de chestiuni legate de dinamici ale grupurilor mari intrasexuale sau intersexuale și ei ezită pentru că au de ales dreapta sau stânga, sus sau jos, alb sau negru, să o facă sau să n-o facă. 

Mă miră mai ales pentru că văd foarte multe persoane aparente bine dotate și mobilate intelectual sau cu experiență care întârzie foarte mult să ia o decizie aparent simplă sau ușoară. 

Sau decizii care mie mi se par fără dubii și clare. Am stat să mă gândesc că de ce au această greutate în a lua o decizie relativ simplă pentru binele lor. Problema nu-i la ei, nu în interior, necazul este în dependența de exterior, de părerea celorlalți.

Au de ales între a mânca otravă și a mânca mâncare binefăcătoare. Și ei stau să se gândească că poate ar mânca și puțină otravă din când în când. 

Sau au de ales între a se odihni și recupera sau a se maltrata și a se obosi/extenua și aleg a doua variantă.

Au de ales între a-și consuma timpul inutil în fața unui dispozitiv electronic nepreluând nici o informație utilă lor sau de a ieși în natură și de a face o plimbare împreună cu persoana iubită sau cu un prieten cu care să vorbească chestiuni interesante sau să tacă regal. 

Regula generală după care unii mai înțelepți și mai experimentați și mai valoroși decât noi iau astfel de decizii este super-simplă și se poate aplica instantaneu când ai de ales între două lucruri:

Back to work and walk. Walk away!

Ziua 450/730. Anul 2/2.

A trecut un an și aproape jumătate din acel dur mai 2022.

Statistic documentat, bărbații între 42 și 55 de ani care sunt din cea mai predispusă categorie privind comiterea de suicid. Între 42și55 de ani semnele degradării rapide fizice și mai ales psihice se arată evidente. Din păcate, pentru unii, așa cum vedem cum am văzut zilele trecute și cu actorul din Friends, tendința de a se retrage din arena și de a renunța definitiv la luptă, adică acea nenorocită decizie de a te sinucide, apare din ce în ce mai des.

Prima întrebare este: 

De ce se întâmplă la această categorie de vârstă la bărbați? 

Pentru că vine un prim moment în care cele mai multe dintre realizări ar fi trebuit să dea fructe și să înceapă momentul culegerii lor, dar ceva nu se potrivește. Nici fructele nu le poți culege, nici nu te poți bucura de munca depusă decenii, nici nu ai urmat instinctul respectând regulile impuse de alți nefericiți înaintea ta.

Adică: te-ai căsătorit degrabă, cum a făcut toată lumea când era tânără, ai făcut copii, ai luat un job și ai început să urci scara profesională și acea doar închipuită și toxică scară socială. Plus sarabanda de evenimente colaterale adiacente care erau mereu cu și despre alții și rareori sau niciodată despre sau cu tine. Tu ai fost mereu pe locul trei sau patru, în cel mai fericit caz.

Doar că, din păcate, îți dai seama după zeci de ani că toate sunt himere și nimeni nu este mulțumit. Ba chiar multe sunt extrem de nemulțumite și mereu frustrate. Se încheie astfel această perioadă pentru mulți în certuri dese și violente, uneori chiar în divorțuri.

Du-te, fă!, rezolvă. Mișcă-te, întoarce-te, ia-o de la capăt!

Motto: ”Du-te, fă!, rezolvă. Mișcă-te, întoarce-te, ia-o de la capăt!”

Din ce în ce mai multe voci calificate încep să vorbească deschis despre teoria conform căreia depresia care cuprins societatea umană în 2023 este periculoasă.

În fapt, ghearele depresie ce sufocă societatea umană sunt înfipte în bărbați de aproximativ douăzeci-treizeci de ani. Unii ar spune chiar patru-cinci decenii în urmă, imediat după invenția atât de mult râvnită a contracepției. Ce capcană!

Lucrurile sunt mai evidente și s-au accentuat în agresivitate în ultimii ani de când rețelele sociale au fost înființate și au luat avânt. Adică de atunci când cu greu faci distincție între artificial și real, între mască și concret.

Există o corelație între ele? 

Sigur că există. 

Vom discuta despre toate acestea într-unul din textele următoare, nu azi.

Acum scurt și la obiect despre depresie: depresia este un moment psihic mai greu al oricărui om. Este o stare psihică, este o emoție care are la bază niște senzații. 

Care este rolul depresiei? Care sunt rolurile emoțiilor? 

Toată lumea știe: este de a te mișca dintr-un loc într-altul, de a te pune în dinamică, de a te face să schimbi ceva. Sau, dacă te miști prea repede sau prea mult, să încetinești sau să te oprești pentru o perioadă clarificatoare.

Tot timpul când ai o emoție sau o senzație este pentru că starea respectivă actuală prezentă este nesatisfăcătoare.

Așadar, un prim bun pas în momentul în care depresia s-a instalat este să te miști, să pleci de acolo, să faci o mișcare, să te plimbi, să începi să faci ceva, orice. Sau să te oprești din a face ceea ce te deranjează, supără, nemulțumește.

Fă, du-te, rezolvă, schimbă, mișcă-te, fă sport, plimbă-te! 

Hai să mergem! Avem treabă!

Post scriptum:

Du-te, fă!, rezolvă. Mișcă-te, întoarce-te, ia-o de la capăt!

Apa de gheață, carnea fierbinte.

Am mers trei zile în raiul din Slănic. Temperatura de octombrie în aer oscila între 25 și 28 de grade Celsius. Era vară pură la mijloc de toamnă.

Între 20 și 22 octombrie apa sărată, foarte sărată, potroacă, nu cred că depășea 14-16°. S-ar putea să fi avut chiar și mai puțin.

Senzația pe care o ai în momentul în care-ți bagi piciorul în data de 21 octombrie 2023 în lacul din zona premontană este că-ți îngheață sângele în cap.

Acum stai și te întrebi cum poate așa de repede să înghețe apa de la picior tocmai sângele din cap.

Săptămâna normală e mereu fabuloasă!

Luni e o zi fabuloasă! Un nou început.

Marți este ziua norocoasă. Toate se leagă.

Fostele mele minuni: săr-na!

Sunt mândru și bucuros să pot să rescriu asta azi: am avut multe femei mișto în viața mea și sunt zâmbitor larg în acest sens.

Tratare. Vindecare. Experiența neprețuită.

Suferi o rană. E ok, to(n)ți rănim și ne rănim la un moment dat. E normal.

Mai întâi determini exact ce te doare. Apoi specifici unde este problema, ”pui degetul pe rană”, arăți ce și unde te necăjește. De multe ori ceea ce te doare nu are legătură cu accidentarea-rădăcină sau rana originală.

Abia acum poți începe tratamentul.

Psihoterapie sau dans? Contra-agresivitate.

A existat un moment în care în căutarea de soluții părea utilă. 

Pentru a stopa vărsarea de sânge este nevoie să verși mai mult sânge. 

De cele mai multe ori societatea ia decizii precare pentru sine, dar are sfaturi bune pentru ceilalți.

”- De când te știu ai reprimat mereu partea violentă din tine.

- Asta-i bine, nu? N-am mai avut probleme de zeci de ani.

- Nu, nu-i bine, dragul meu. Nu-i bine pentru tine. Deloc! Tu somatizezi toate agresivitățile pe care le ”înghiți”, în loc să le exprimi, să le exteriorizezi.

- Încerci să-mi spui că ar trebui să iau din nou oameni la pumni și picioare când mă enervez? Să reîncep să înjur și să spurc ca un țigan când cineva mă provoacă? Ca să mă descarc, și ca să nu mai strâng în mine tensiune? Asta insinuezi?

- Nu neapărat. Deși uneori nu ți-ar strica. Dar ai grijă la lege. Și să fii sigur că de data asta ai să te poți opri până nu e prea târziu.

- Nimeni nu știe în clipele acelea când este devreme sau prea târziu. Nu mai bine mă reîntorc, așa accidentat, la antrenamente ușoare la kick. Și fac cât pot, așa într-un picior și o mână, accidentat.

- Nu, asta e exclus! Nu-ți recomand să mergi să mai faci un lucru agresiv, violent. Mai bine ai încerca și ai face yoga sau plimbări lungi în parc sau în pădure unde să fii singur tu cu tine și gândurile tale. Sau să încerci meditația ca să te relaxezi, să te concentrezi ignorând gândurile care îți vin năvală peste tine. Trebuie să faci ceva ce-ți place mult, să te liniștești.

- Ani de zile am făcut și yoga, sunt tătic și în domeniul ăsta. Plimbările lungi prin păduri, pe dealuri, pe munți, prin parcuri sunt aproape la ordinea zilei în continuare, nu neapărat vara, e cam cald. Meditația o fac seara sau în timpul liber: uneori și când sunt la volan, când conduc la drumuri lungi sau când tund iarba, când înot sau când repar ceva, când șurubăresc sau fac ceva prin curte. Dacă mă întrebi ce îmi place să fac mult și îți spun deschis: cel mai mult îmi place să dau și să primesc pumni și tibii în gură, peste coaste și peste picioare.

- Nu, uită de astea. Stai departe de violența zilnică. Nu mai hrăni animalul agresiv din tine. Mergi și caută să faci terapie cu altcineva. Eu nu cred că te mai pot ajuta.

- Altă soluție nu există?

- Ba da. Și nu. Trebuie să-ți înfrunți frica, fricile. Să faci ceva ce nu-ți prea place și te temi astfel de context sau rezultate. Poate asta te-ar putea ajuta cumva.

- Mi-e nu mie frică de nimeni și de nimic. Doar de Bunul Dumnezeu mă tem.

- Ai avea curaj să ții un discurs, o prelegere, în fața a zece-douăzeci de persoane străine?

- Sigur! Am mai făcut-o de atâtea ori.

- Ai avea curaj să-ți expui public sentimentele, ideile, fricile, gândurile cotidiene. Pe o platformă de socializare, de exemplu, sau să ții un jurnal pe care să-l publici pe un forum sau un blog și să arăți și cunoscuților și apropiaților tăi asta.

- O fac și pe asta demult. Am mai multe bloguri pe care exact asta fac de vreo doisprezece-treisprezece ani. Nu mă tem să scriu pentru publicul necunoscut.

- Excelent, nu știam. Pot citi și eu ce scrii?

- Sigur. Îți trimit un link.

- Știi să cânți cu vocea sau la vreun instrument sau să dansezi? Îți place să cânți sau să dansezi în public cu străini? Mergi în cluburi, la petreceri dansante?

- Nu, asta nu. Exclus. Nu-i de mine.

- Ți-e frică, luptătorule neînfricat? Ți-e frică să inviți o fată la dans?

- Nu-i vorba de asta. Dar nu prea știu să dansez. Nu mi-e frică efectiv. Cred că mi-e rușine cumva, de inabilitatea mea.

- Poți învăța să dansezi. E foarte simplu. Și nici măcar nu-i nevoie să știi să dansezi. Chiar deloc. Trebuie doar să te miști puțin lângă ea. E suficient. Fricosule!”

Stocarea de dureri, inflamații și contracturi musculare nesfârșite nu mai mergea. Ceva trebuia făcut și executat urgent!

Trebuia ieșit din peștera lui Platon. Dar fără întoarcerea sinucigașă a salvării celorlalți care nu vor să scape din lanțuri.

Îndrumat de către una dintre cele mai bune psiholoage către cele două clasice rezolvări pentru relaxare, deconectare, sedare/liniștire: psihoterapia sau mersul la dansuri.

El, care-și expusese părerea despre psihoterapie - hârtie igienică, i-a răspuns zâmbind relaxat, spre mirarea ei colosală:

Periuță lângă periuță

Încercăm să dăm definiții ale relației.

Ne dorim să zugrăvim cât mai bine potrivirea noastră.

Vrem să spunem în cât mai puține cuvinte totul despre magia noastră împreună.

Căutăm formule sofisticate să agățăm și să ne apropiem de și să ne iubim cu cei plăcuți nouă.

E simplu, atât de simplu și frumos.

Fără telefon, cafea, aer condiționat și sex.

Se poate trăi fără telefon. Vei înțelege și tu asta când vei fi mare. E devreme.

La fel și cu televizorul, laptopul, radioul. E ok, perfect ok.

Se poate trăi fără cafea. Fără probleme. Energia vine din altă parte, din alte prize.

Sfânta triadă: fericirea, liniștea, zâmbetul relaxat.

Față în față stau adversarii doar în ring sau la începutul distracției. Apoi ei se mestecă insesizabil și spre dimineață, sub aburii gregarității sterile, a alcoolului sau a oboselii alergăturii nesfârșite și inutile nu mai știi cine îți stă în față onest sau cine te susține din spate ținându-ți de șase.

În natură e adevărul, viața și liniștea.

Natura nu minte niciodată.

Culorile părului femeilor

Când mai vedea câte o femeie vopsită mai ciudat la păr glumea: nu prea contează ce culoare are femeia pe cap. Contează ce culori are femeia în altă parte, spunea și zâmbea el liniștit.

- Unde? Unde?!? întreba elevul și mulți înfierbântați neexperimentați.

Împărtășește frumusețea doar cu cei cu ochii deschiși

Anumite minuni zilnice sunt atât de fabuloase încât nu are sens să le împărtășești cu cei mai mulți. Pentru că nu-i bine. Vei vedea mai târziu de ce.

De neclintit, de încredere, imperturbabil, stabil. Favoritul Bunului Dumnezeu.

Motto:

”- Cum adică ești ”Favoritul lui Dumnezeu”?

- Exact cum auzi!”

Prolog:

Să renunți la gregaritate sterilă prin abandonarea definitivă la patru-cinci grupuri de prieteni, celebrele ”găști”, în douăzecișicinci de ani, pe rând la câte unul/una la cinci-șapte ani, și să te separi de zeci de ”prieteni” pentru a rămâne doar cu doi-trei apropiați, dar autentici, nu-i simplu și nici la îndemâna oricui.

Să suferi accidentări fizice, musculare, unele care au în tratamentul convențional perioadă de recuperare de șase-douăsprezece luni și tu s-o rezolvi în stilul propriu în două-trei luni, unele care necesită standard intervenție chirurgicală, două!, și tu s-o rezolvi cu orez englezesc este incredibil și covârșitor.

”God rejection is God protection”

Motto: ~Ma ghini...~

Nici una dintre cele trei femei importante din viața mea n-a fost româncă 100%. Nici măcar 50% - pentru două dintre ele. Iar la toate trei sămânța comună a fost una pe care nimeni n-o știe, nimeni n-o va afla și nimeni n-o va crede niciodată. Voi scrie la un moment dat despre asta, poate, cu două perdeluțe trase și a treia ușor ridicată, pentru cunoscători. 

De fiecare dată când am pierdut pe undeva sau ceva, pe altă parte Dumnezeu mi-a dat altceva întreit sau chiar înzecit.

De fiecare dată când o colaborare sau un job sau o afacere s-a pierdut sau s-a închis ori s-a stins, în scurt timp Dumnezeu mi-a scos în cale o altă oportunitate incredibilă la momentul anterior.

De fiecare dată când am terminat o relație de iubire și credeam că asta a fost ultima poveste minunată de dragoste, Dumnezeu făcea ceea ce știe el mai bine pentru favoritul lui:

Am greșit! Pentru că am scris, am vorbit și ajutat...

Am greșit! 

Am greșit și recunosc. Cam târziu, dar nu-i tardiv.

Primul pas pe calea îndreptării este recunoașterea greșelii. 

Plus: Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată. Mă iert și mă ridic. 

Am greșit imens!

Cum am greșit?

În natură e adevărul, viața și liniștea.

Natura nu minte niciodată.

Perfectele povești de iubire. Infinite. Definitive.

Există. Fie ele de un sezon, un an, opt ani, zece ani, există. Dar 99,99% nu le vor trăi niciodată, nici (măcar) o dată.

A existat dintotdeauna. Și va exista mereu. Cu o singură condiție: să fii ce trebuie, când trebuie, unde trebuie. Și să deschizi ochii mari și curioși cu bucurie observând semnele. Și să alegi mereu calitatea, nu cantitatea.

Se poate învăța asta? Da și nu.

Te poți apropia, făcând anumiți pași presetați, de o astfel de fabuloasă poveste de dragoste? Da și nu.

Există indicii că este ceva potrivit și valoros pentru tine încă de la început? Da și nu.

Despre ”nu” am tot scris. Nu mai am chef acum. Am terminat cu partea negativă. Probabil definitiv. Sau cel puțin până ies din depresie.

Azi voi scrie doar vreo duzină de ”da”-uri semnificative:

0. Prima dată când vă întâlniți ca să vă iubiți să simțiți și să vă comportați ca și cum v-ați cunoaște de-o viață. Să fie ca o reîntâlnire, o regăsire a sufletelor, o reapropiere a trupurilor. Indiferent că vă vedeți prima oară în apartamentul străin și rece al unei prietene plecate în Franța, pe o plajă în dreptul celebrelor steaguri din Neptun sau într-o sală de sport în capitală.

1. De fiecare dată când vă vedeți, întâlniți, atingeți să simțiți acel fior care vă pune în mișcare zi de zi. Ochii voștri să se întâlnească și să se placă fără să scoateți nici un sunet. Un tumult așezat, liniștit,  să pornească în stomacul vostru de fiecare dată când vă revedeți.

2. Mâncați și apreciați cam același fel de mâncare și sunteți fericiți să mâncați împreună și acasă, la casa ei de la Sinaia unde-ți gătește ea sau la Slănic unde gătea cealaltă și/sau la un picnic frugal, și la restaurante sau taverne diverse. Să-ți pună mâncarea în față, să te servească feminin, să te hrănească cum își hrănește o femeie îndrăgostită bărbatul iubit, deși ea n-a văzut așa la ea acasă când era fată și unde fiecare își punea singur în blid în față. Să-ți facă mâncărurile care-ți plac doar ție și să mănânce și ea puțin cu tine chiar și când nu-i este foame, doar de dragul tău. Când mâncați și vă uitați unul la celălalt să vedeți fericirea dublu: una gastronomic, alta de companie. Companioni e fabulos! Mai ții minte? Con panem...

3. Vă place să dormiți împreună și aveți sincronizate programele de somn. Vă liniștiți sedativ când corpurile se îmbrățișează sau ating. Indiferent că dormiți noaptea, dimineața sau la prânz. Mai ales la prânz, acel atât de hrănitor pui mic.

Kafka, copila, păpușa, bilețelele și iubirea nouă

Se spune că marele Kafka iese într-o zi în parc. Aici întâlnește o copilă plângând. Aceasta îi spune printre sughițuri că-și pierduse păpușa ei favorită. Kafka n-avea copii și scena îl emoționează profund. Se apucă amândoi s-o caute toată ziua. Evident că n-o găsesc. 

A doua zi Kafka revine în parc și îi spune micuței să nu mai plângă pentru că păpușa nu este pierdută, doar a plecat într-o vacanță. Fetița nu-l crede și rămâne supărată. Kafka îi spune că  a doua zi îi va aduce dovada.

Într-o relație sau liberă, la bine și la rău. Cercul in and out.

E simplu, toa(n)te spun la fel:

4. Când ești într-o relație și totul e roz: de luni până vineri e greu, tragi tare să rezolvi treburile și abia aștepți weekendul să te iubești prelung și prealung pentru că ți se pare că sfârșitul de săptămână trece mult prea repede și pare foarte scurt și rapid. L-ai pupa peste tot și l-ai mânca pe tot, nu te mai saturi de el, nu știi ce să-i faci mai repede în doar trei zile.

3. Când ești într-o relație și totul e muci, praf și pulbere, cucută, dar n-ai putere sau interes să te desparți acum de ”nenorocit”/”nemernic”:

Depresia ignorată e boală curată. (II) Permite, primește, acceptă.

Am preferat să trec singur prin zilele acelea, am ales să lupt cu demonii pe cont propriu. Am chemat salvarea la un moment dat spre dimineață, nu știam ce mi se întâmplă, a fost prima dată în viață când am făcut asta, am ajuns la spital în urgență. Era o coadă imensă de salvări, mulți oameni cu diverse probleme, era și covid-ul în vogă atunci, m-am așezat la rând așteptând să vină cineva să mă ajute.

”Ești dezechilibrat! Avea dreptate mama ta.”

Dimineața devreme, când a răsărit Soarele puternic de iulie, m-am trezit mângâiat în somn de niște raze pe o bancă din scaune de plastic într-un hol exterior, un pavilion cu doar doi pereți al spitalului. Atunci am înțeles că vindecarea e altundeva.

Depresia ignorată e boală curată. (I) Iubit fiind și iubind înapoi.

Lupt de câțiva anișori buni cu o stare mai ciudată. Puțini știu asta. O blondină știe ceva, puține, alta altceva, și mai puține. O brunețică lejeră simțise la un moment dat mai multe și mi-a spus-o, dar am redirecționat-o după faza cu alcoolul și carnea feliată subțire. ”Te minți pe tine și asta este cea mai mare minciună.”

Familia mea, sângele meu, rudele mele, unchii mei, mătușile mele, verii mei, nimeni nu știe absolut nimic. Nici sor-mea și nici măcar mama nu știu mai nimic. Tata e mort de treisprezece ani, el știa cele mai multe, începând cu primul episod mai blue, primul atac, de acum vreo douăzecișicinci de ani. Nu mai știe acum nimeni nimic.

Depresia ca divertisment, avertisment, ambuscadă.

Depresia poate îmbrăca diverse forme. Ea va face absolut orice să se deghizeze și să te facă să zici că nu-i nimic, n-ai nimic, o să treacă, e o stare de oboseală, doar o durere temporară, o pasă mai proastă.

Lupta cu depresia este infernală

Motto: ~Medice, cura te ipsum!~

Depresia e cruntă și lupta cu ea este infernală. Cei mai mulți pierd acest război, cei câțiva care reușesc s-o ducă pe picioare se auto-mutilează din interior. Multe semne ale luptei interioare se vor vedea mai târziu și pe exterior, în carne.

N-ai unde să te ascunzi de depresie, oriunde în lume ai merge depresia merge împreună cu tine. N-ai unde să fugi de ea, o poți doar plimba de colo-colo.

Spinul, șchiopătatul, rana și durerea.

Am tăiat zilele trecute mai multe crengi de copaci, copaci cu totul și ceva din trandafiri. N-am terminat, mai continuu săptămâna viitoare, cu voia Bunului Dumnezeu. S-a făcut ceva mizerie pe jos de la drujbă. Eu desculț pe acolo, normal. O țepușă, mică și subțire, mi-a intrat imediat la începutul călcâiului stâng unde era pe vremuri durerea cauzată și de fasciita plantară. (Apropos, fuse și se duse și ea). Asta se întâmpla cel mai probabil sâmbătă-duminică, maxim luni dimineață. Nu știam atunci de asta.

Marți seară la masaj am simțit o dată o zgârietură ciudată în talpă și mai apoi o înțepătură ascuțită în același loc. Am bănuit că ceva mi-a intrat în călcâi, cel mai sigur din curte de la țară, chiar dacă eu mai mersesem desculț și prin București ulterior.

Miercuri seară târziu când am ajuns acasă și mi-am scos șoseta am simțit din nou durerea. Am pus mâna acolo și durea. M-am uitat și era și inflamat puțin, începuse să se infecteze jur-împrejurul intrusei. Eram obosit, am zis c-o scot a doua zi dimineață.

Cum procedezi cu un obicei prost? Dar cu o cultură de buruieni?

Identic și pentru o dependență nocivă, apucătură defectuoasă, relație toxică, un război cu un adversar ireconciliabil, nemilos, nerezonabil:

O generație diferență - minim!

Se întâmplă ca la serviciu să observi cel mai repede asta. Normal că este bine să ai colegi de aceeași vârstă și să lucrezi împreună cu persoanele de etăți apropiate la proiectele pentru care ești plătit. Așa pare mai plăcut și timpul ar curge mai repede.

Dar, de multe ori, în momentele grele sau în situațiile dificile pentru companie sau departament, cei cu experiență găsesc de cele mai multe ori rezolvările și/sau ieșirile din criză sau dificultate. Au altă experiență și altă amploare a viziunii. De aceea este nevoie sau este bine ca să existe o persoană de cel puțin o generație o diferență în mijlocul tuturor departamentelor care vor să aibă succes pe termen lung.

Copiii:

Ambalajul și marfa de calitate

 Cu ochii la 

- poleială,

- sclipici,

- coajă,

nu vei observa ce contează cu adevărat:

- substanța

- conținutul

- profunzimea.

Nu grăbită, mai bine liniștită.

Nu agitată, mai bine lentă.

Nu tensionată, mai bine deseori relaxată...

Mușc-o înapoi de ureche!

Uneori depresia te mușcă de degetul mare de la piciorul stâng. Tu mușc-o înapoi de labă!

Alteori depresia te mușcă de lombari sau de genuchiul stâng. Mușc-o și tu rapid de piciorul celălalt.

Momentul de claritate al încrederii. Opțiuni, variante, alternative.

Motto:

”Ești pe front. Ai o singură scăpare, o singură ieșire, ești terminat, ești ca și mort, doar că n-o știi încă. Când ai două soluții, de fapt, n-ai nici una. Ești halit. Abia de la trei variante de evacuare poți considera că ai o șansă.”

Baza oricăror debuturi reușite este încrederea. 

Ca să ai încredere trebuie să știi bine ce ai de făcut.

Fabulozitatea zilnică, recunoștința permanentă.

Tot timpul să ții garda sus.

Frumusețea ca țintă. Comoara din vizuina iepurelui.

Motto: ”Îmi va ieși în cale, pentru că și ea mă caută, se va opri fix înaintea mea mirată cu ochii mari, veseli și curioși.”

”- Și acum ce ai să faci?

- Cobor din nou în adâncuri.

- Unde mai exact?

- În tunelurile iepurilor.

- Dar ție nu-ți plăcea întunericul.

- Îmi place vânătoarea.

- Și ce cauți acolo?

- Comoara.

- Ce comoară?

- Frumusețea.

- Hhmmm, devine interesant. Și cum ai să știi că ai găsit-o în beznă?

Planifică și sări!

Am ajuns la bătrânețe să dau dreptate tinerilor. Un plan bine pus la punct și corect executat bate orice altă formă de organizare. Până când destinul îți confirmă, prin excepție, exact contrariul.

Cele patru trepte ale învățării

Toa(n)tă lumea știe care sunt aceste patru trepte. Sunt vechi, au fost descrise cu câteva decenii în urmă de zona academică, dar puțini le-au promovat sau detaliat măcar puțin ca să folosească mai multora.

O (re)fac eu astăzi, pentru mine, dar sunt sigur că-ți va folosi cu asupra de măsură și ție.

Sunt valabile în orice domeniu nou vrei să te dezvolți sau să aplici pentru deschiderea orizonturilor.

Prima treaptă a oricărui învățăcel este ”Incompetența ignorantă”.

Fabuloasa frumusețe a vieții nemaivăzute și nemaiauzite

Dacă faci suficient de multă liniște în viața ta vei auzi. Șșșșșș...

Dacă reușești să amuțești cumva perpetuul vuiet din spatele tumultului nestăpânit zilnic s-ar putea să începi să dorești să asculți și alte muzici perene, discrete, delicate și pe termen lung. Șșșșșș...

Există o frumusețe a vieții în aproape oricare din formele existente. Doar să le vezi, după ce începi să auzi. Șșșșșșșș...

Dumnezeu nu face absolut nimic urât sau fără rost.

În spatele fricii este libertatea: ”Futu-i!”

O vorbă veche spune că în peștera în care ți-e frică să intri se află cheia comorii pe care o cauți.

Ca bărbat, nu și la femei, sunt multe domenii în care trebuie să performezi și iei inițiativa și/sau să fii cel mai pe moment din zonă.

Eziți de multe ori, te gândești dacă-i bine, analizezi la nesfârșit, ești indecis prizonier fricii, pierzi vremea raționând nedecisiv.

O societate cu fundul în sus, în disoluție lentă: varietatea ca divertisment.

Se întâmplă în vestul Europei, în SUA și în restul lumii civilizate și democratice. În Ro acest trend este abia la început, dar înregistrează progrese remercabile an de an.

Până acum cincisprezec-douăzeci ani, poate chiar și cu zece de ani în urmă, era o mândrie să lucrezi în același loc pentru aceeași companie pentru o durată de minim cinci-zece-douăzeci de ani neîntrerupți. Unii lucrau literalmente toată viața în același loc și-și dedicau unei singure companii toate calitățile și puterile.

Fidelitatea, constanța și dedicația pentru lucrul bine făcut pe termen lung pentru același angajator erau calități intrinseci de necontestat bine valorizate și răsplătite de către angajator anual. 

Astăzi angajatul își caută de lucru constant zi de zi, are CV-ul pus pe platformele de recrutare și actualizat zilnic și la dispoziția celorlalți angajatori minut de minut. Să fii astăzi un angajat care are o vechime prea mare într-o singură companie este un semn rău pentru un angajator. Contrar credinței, valorii și accepțiunii din urmă cu doar cincisprezece-douăzeci de ani. Înseamnă că ”n-ai ambiție, nici curiozitate, dorința de a crește și dezvolta”.

În urmă cu doar cincisprezece-douăzeci de ani era o rușine pentru un bărbat să stea pe chaturile de socializare sau pe viitoarele platforme de matching sau dating. Era o rușine pentru un bărbat să spună sau să admită că își căută perechea online. 

Când abia apăruse internetul în Ro, cu douăzeci-douăzecișicinci de ani în urmă, era o rușine pentru o femeie de calitate, onorabilă, să aibă relații de prietenie sau de amiciție sau de iubire (Doamne ferește!) în afara arealului bine delimitat și consacrat clasic:

Familiile senviș, sacrificii stupide, erori ireparabile.

Conceptul de familie sandwich sau traiul în aceeași gospodărie/casă a trei generații nu-i nou. Are undeva între 50 și 80 de ani vechime și da!, cele două războaie mondiale au avut influența lor asupra acestui gen de coabitare forțată.

Evident că știu că există etnii și popoare unde această practică este implicită, de la sine înțeleasă, standard, obligatorie. Copiii cei mai mici, în general băieții ultimi născuți, rămân în casa părintească și-și îngrijesc părinții ce îmbătrânesc concomitent cu creșterea propriilor copii ce cresc și vor urma același model.

Dar societatea modernă s-a schimbat dramatic, radical aș spune, în ceea ce privește responsabilitatea, dinamicile intergeneraționale și intersexuale și tratamentul aspectelor financiare, imobiliare și sociale cândva supuse regulilor protective. Azi nimic nu se mai respectă, contează doar „ce simți” și nimeni nu mai are concomitent și autoritatea și responsabilitatea. Ele au fost împărțite, dar nu egal și nici acolo unde trebuia mai mult.

Revin la familia ”senviș”.