Alfa sau gamma?

Aștept la rând la casierie, unica, într-un magazin de haine. Am luat o căciulă și niște ciorapi mai groși, de lână. Iarna nu-i ca vara, iar tot timpul astfel de achiziții îmi aduc experiențe minunate în ochi și în urechi.

În fața mea două domnișoare super-elegante, cu mâinile încărcate de cumpărături, nu foarte tinere, discutau aprins despre un prieten comun, iubit al celei blonde și după care pitica brunetă cam saliva, dacă este un mascul alfa sau beta.

Feminismul este o prostie!

Toată lumea ştie de ce.

Mă miră avântul pe care-l ia și în paupera Românie acest fatidic curent al feminismului. Aveam pretenții de la românce. Le credeam mai destupate și mai înțelepte. Dar se pare că foamea și lipsa de instrucție face ravagii și dezastre în caracterele și viitorul multora dintre cele din păturile mai de jos, mai precar educate. Definitiv, irecuperabil, ele pășesc spre o viață anormală, grea, perpetuu conflictuală.

Înlocuitor evoluat

Telefonul meu are vreo patru sau cinci ani, poate chiar șase, este mic și bateria mă ține maxim jumătate de zi. Îl încarc cam de două-trei ori pe zi.

Real Sugar Daddy

Voi fi extrem de concis și cu aceste elemente, subiectul este enorm, dar n-am timp acum pentru detalii. Revin după anul nou cu un text explicativ în baza eventualelor întrebări suplimentare. Acum doar răspund provocărilor de săptămânile trecute și curajoșilor sponsori naivi din anii 2009-2014, atunci când dragostea începea să reînflorească după criza și căderea economică din 2007-2008.

Sunt mii de feluri de Sugar Daddy și milioane de modele de sugarbabies. Sunt o armată de clișee aferente și vagoane de presupoziții și șabloane răsuflate. Există câte ceva frumos și binefăcător pentru fiecare. Ideea de bază, rezumată la extrem, până la os, este: un el mai experimentat, cu stare financiară relaxată, benefactor, ajută o tânără atrăgătoare, plăcută, mult mai tânără, pentru diferite servicii, companie sau distracție oferindu-i de obicei ce-i lipsește: cel mai comun bani, toți proștii oferă banii imediat proastelor care altceva nu știu să ceară, dar și diferite obiecte, vacanțe, precum și oportunități, îndrumare, consiliere, susținere, celor care au și puțină minte, nu doar cur, pizdă oricum au toa(n)te.

Compară-te!

E simplu să-ți dai seama cât ai evoluat, cât te-ai schimbat, dacă ești pe un drum bun.

Face de toa(n)te. Sigur!

”Că nu face aia.
Că nu face ailaltă.
Că nu vrea aia, că ea nu ”acceptă” așa ceva și ”nu face așa ceva”.”

Prostii!

Carieristă

Citez din memorie:

”De plăcere”. ”Cu plăcere”.

Este o mare diferență între ele. Seamănă, dar nu se adună. 

Când spun că fac un serviciu pentru cineva ”de plăcere”, asta înseamnă că fac asta, fără bani, neremunerat, neobligat, pentru că asta este voința și dorința mea, benevol.
Când tu spui că te duci la muncă ”cu plăcere” înseamnă că-ți place ceea ce faci, dar ești plătită pentru asta.

Repercusiuni. Oglinda.

Lumea este o oglindă.
Ceea ce este în interiorul tău se vede clar în reacțiile celor din jurul tău, din exteriorul tău.
Cum te raportezi tu la ceilalți, așa se vor raporta și ceilalți la tine.

Nici o femeie singură

Eu nu cunosc nici o femeie singură. Singură-singură. N-am cunoscut niciodată nici măcar una.

Rădăcini. Verticalitate. Viziune.

Dacă memoria ta nu reține mare lucru din istoria părinților și bunicilor tăi, brava ție!. Sau vai ție! Acolo, din rădăcini, ar fi fost o sursă solidă și perenă de energie, cu acea calitate a stabilității elementelor bine ancorate în zone cunoscute, proprii. 

Calitatea educației și a valorilor transmise de predecesori, aici va trebui să ai puțin noroc, îți poate imprima un destin diferit, mai liniștit. Fundația este esențială pentru orice stabilitate pe termen lung. Pe termen scurt toți proștii ”se descurcă”.

Compromisuri

Să nu spui niciodată că tu n-ai să faci compromisuri. S-ar putea să minți fără să vrei. Și vei minți cu siguranță spunând asta. Nu știi niciodată cum viața te apasă și compromisul este singura soluție ca să treci cu bine mai departe.
Nu-i o nenorocire să faci un compromis. Rău este să ne bazăm mereu deciziile pe ele.

#Rezist(ă)

Rezistă tentației de a încerca. Ai grijă de tine mai bine! Iarba vecinului nu-i mai verde, nu mai visa.

Rezistă dorinței de a da încă o șansă. Nu fi naivă iar! Nu pierde din nou tot tu.

Salvează o viață de Crăciun!

Rata sinuciderilor creşte puternic în perioada sărbătorilor şi a zilelor libere de iarnă. Bărbații sunt mult mai vulnerabili ca femeile şi la acest capitol și în acestă perioadă. Statisticile confirmă alb pe negru, de fapt negru pe negru. Sexul slab nu este femeia. Niciodată n-a fost. Nici de Sărbători, nici în afara lor.

Circăraie. ”Româneală”.

Evident că persoanele care-și petrec timpul cu măscărici, jokeri, clovni n-au de ce să se tot mire că toată viața lor a fost, este și va fi un fals, un circ, o autopăcăleală perpetuă.

Cine ne conduce?

Țara nu-i condusă de politicieni. Țara este ”îndrumată” de către cei care au informații prețioase, delicate, despre aleșii noștri și despre prea multele lor matrapazlâcuri.

”Revoluția română”

Să enumerăm fapte, realități, stări:

Vestele galbene, revoluțiile portocalii...

...cine să vadă firul roșu? Nimeni. 99,99% dintre civili nu vor face niciodată legăturile dintre evenimente, unele dintre ele cusute cu ață albă. Dar asta este bine, oaia trebuie să rumege ce i se dă, apoi să dea lapte și lână. Nu-i treaba gloatei de unde bea măgarul apă.

Când și pe suflet?

Creierul ți-l cureți zilnic, somnul este una dintre metode prin care nu faci nici un efort conștient în acest sens. Prin meditație, plimbare, dialog fin, respirație, îți cureți zilnic mintea.
Speli rufe des, poate chiar și zilnic, mai ales cei care fac sport.

Tu stai locului? Stai liniștită?

Toată lumea aleargă să facă. Să rezolve. Să termine. Să dovedească. Să ajungă. Să devină. Când se termină o activitate cei mai mulți sar imediat la o altă preocupare. Să nu faci nimic este un calvar pentru mulțime. Să stai câteva minute pe gânduri este o oroare. Știm bine că statul pe gânduri este cea mai incomodă poziție.

Totul trece.

Momentele bune, gloria, sănătatea, speranțele împlnite, averea-banii trec repede, se duc repede. Vin și se duc.

Frumusețea - un supliciu?

De acord că majoritatea bărbaților sunt atrași inițial prin ochi și nu prin creier sau prin suflet. Cei mai mulți vor femei frumoase în carcasă în viața lor, mai nimeni nu este interesat de partea sufletească la începuturi. Doar pentru umpluturi. E dureros, dar ăsta-i adevărul. Ține de înțelepciunea femeii să găsească un balans, un echilibru, între efemer și durabil, aici ele se separă în unele fericite și cele mereu nemulțumite.

Îmbrățișare

M-aș angaja oricând într-o campanie de ”free hugs”. Am văzut chiar și în România, la mine în parc, chiar anul trecut sau acum vreo doi ani o astfel de acțiune desfășurată ad-hoc de două femei cu trei fetițe mici în dreptul insulei artelor, chiar la țâșnitoarea de pe colț. Acolo intenționam să mă opresc să beau apă, îmi era teribil de sete. Bucuria din ochii lor era întrecută ulterior doar de a mea, de lacrimile de peste un minut, după ce le-am îmbrățișat pe două dintre ele și mi-am continuat fericit tura de parc. Apă n-am mai băut, am uitat, n-am mai avut nevoie, toată ziua respectivă.

Uneori cea mai bună încurajare pe care o poți face este o tăcută și prelungă îmbrățișare.

Nu fura!

Să ne înfrânăm drastic dorința de a lua de la altul, de la alta, de la apropiați sau necunoscuți. E instinctiv, știu, dar să ne controlăm. Ne va fi mai bine.

Dihotomia timp-bani

Nu le poți avea pe toate în viață. Mulțumește-te cu ce ai, ești bine.
Am zis tot timpul că moderația este cheia succesului și a fericirii în multe, dacă nu chiar în toate.

Cei bogați cheltuie bani, pentru că au, pentru a cumpăra și salva timp, pentru că nu prea au.

Să schimbi, să ”mai puțin”, să încetinești.

Luna decembrie este perfect potrivită pentru resetare, încetinire, maipuținism.

1LovEu2!

i107eU2!

Dar va trebui să te iubești, respecți, asculți mai întâi și tu singură, tu pe tine însăți. 

Tu pe tine, atât! 

Apoi ceilalți te vor urma...

Fățărnicia

Când feisbucul lor este plin de poze în care par fericiți și bine împreună, când rudele și prietenii îi invidiază pentru ”extraordinara lor relație”, nimic nu mă poate face să disprețuiesc mai mult o persoană decât atunci când își vorbește de rău partenera de viață, sau partenerul, în timp ce legătura lor este ”mai solidă ca niciodată”.

Pisică versus taur

Cine crezi că va câștiga?

Maimuțoi. Bufon. Joker.

Sunt mereu cu poantele la ei, haioși, distractivi, glumeți. Au un succes teribil la treimea inferioară, alea care râd și dacă le arăți un deget. 
Este adevărat că altceva ei nu pot face mai bine, deși potențial în domeniile lor de activitate ar avea, dar comoditatea și ”lasă-mă să te las” li s-a întipărit în destin. Știu să facă o femeie să râdă, cele mai multe sunt fericite în preajma lor. Nu vreau să comentez detaliat aici calitatea femeilor care râd degrabă la orice bufonerie și pornesc la sfert când nu este cazul. Dar ceva trebuie să mănânce și măscăricii, e suficientă pentru to(n)ți.

Emigrare - episodul trei

Cu peste opt luni în urmă am scris pentru prima oară despre emigrare în două rânduri diferite aici și apoi, peste nici o săptămână, aici. Durea cumplit, dar virusul intrase. Corpul avea imunitatea bună, apărarea era puternică, lupta părea inegală. Pe moment am câștigat, așa cum era de așteptat, poate a contat și faptul că am văzut că nici acolo nu aleargă chiar toți cățeii cu covrigi în coadă, iar la robinet doar în weekend curge lapte, sâmbăta, și miere, duminica.

Ai mai lua-o de la capăt?

Acum vreo lună mă întreba dacă aș mai lua-o din nou de la capăt dacă mâine ar fi din nou 2011.
”Ai mai reîncepe să scrii la acest blog dacă mâine ar fi iar octombrie 2011? Ai mai scrie cât ai scris și ami mai investi și consuma atâta energie, sentimente și timp dăruind?”

Plecat, dar citit. Mulțumesc!

Zilele trecute mă uitam zâmbitor și melancolic la numărul vizualizărilor textelor mele în anii trecuți. Constat cu uimire și bucurie că sunt mai citit azi decât până acum două luni și jumătate când eram aproape zilnic pe feisbuc. Pe cvasi-inutilul și extrem de dăunătorul feisbuc.

Lecțiile lui 2018

Pe scurt, un an 2018 comprimat în cinci banalități:

1. Dacă este din afară, n-ar trebui să te afecteze. Dacă l-ai lăsat să intre, vai ție!, va fi greu să-l mai dai afară și să nu te afecteze ulterior.

2. Undele vibratorii, energia, sunt înalte și joase și noi ne bălăcim în ele la grămadă. Fericirea noastră depinde de modul în care ne lăsăm purtați de valuri și acceptăm ceea ce ni se oferă ca atare și cu zâmbetul pe buze. Dacă poți schimba, schimbă-l, dacă nu-l poți schimba zâmbește, acceptă viața fix așa cum este, nu te mai necăji inutil.

Mama ta cum e?

Mama ta e înțelegătoare cu tine?
Mama ta te-a încurajat vreodată?

Mama ta te-a susținut vreodată într-un proiect drag ție, dar unde întâmpinai mici probleme de moment?

”Ești bine?”

Și dacă nu sunt bine, ce?
Vine cineva să mă salveze? Cine? Și cum? Sau când? Uneori e prea târziu să mai salvezi pe cineva. Iar dacă nu-i târziu, foarte rar, nu prea știi cum anume să-l salvezi.

Scrisul e cură

Ieri am scris mult. Foarte mult. De vreo câteva săptămâni scriu ca un apucat. Nu-i bine. Nu sunt bine. Nu cred că sunt bine. 
Am scris mai demult că scrisul este durere pentru mine. ceva mă doare.
Ce mă doare?

E sau nu e bărbat?

Am tot scris despre femei, mi s-a uscat pixul nu chiar degeaba. 
Nu știu exact cum mai trebuie să fie azi o femeie, mp!, dar pot încerca să fac o schiță rapidă a unui bărbat, ca o continuare ce mi-a venit în cap acum cinci minute a textului de zilele trecute care n-a plăcut unora:

E rândul tău

În urmă cu câțiva ani o femeie bine educată mi-a spus în șoaptă:

- ”Tu nu aparții nimănui. Ești puternic și independent. Nu vei fi al nici uneia, nu-mi aparții nici mie acum, deși simt că mă iubești. Este doar rândul meu să fiu cu tine.”

Zâmbea amar, m-a luat în brațe, a plecat. Pe moment m-am bucurat să aud asta. Nu știam că, de fapt, era un reproș. Abia azi am înțeles și mă doare acum durerea ei de atunci.

Nu m-am gândit niciodată să întorc frazele măcar în minte, în joacă. Să gândesc și invers. 

Ieri am auzit despre femei, așa hiperacuzic cum sunt, de la un tânăr bine îmbrăcat, elegant, pe stradă:

A doua ciorbă

Azi am făcut a doua ciorbă fără nici un fel de ajutor. Am ieșit de trei ori din casă, am tot uitat câte ceva, dar s-a făcut până la urmă. Și aragazul e murdar ca la porci, nu-i mirare. 
Ciorbă de vițel, dreasă și acrită cu lămâie. E mai ciudățică, dar nici bucătarul nu-i mai breaz.

Să simți. Instinctual.

Știi cum este să auzi cu ochii și să citești pe buze? Nu, nu știi, dacă nu ești sau n-ai cunoscut îndeaproape un hipoacuzic. Urechile nu te pot ajuta să ”auzi” clar și limpede.

Oameni ok și KO

Oamenii ok vorbesc preponderent despre:

- idei aplicabile în practică imediat;
- planuri concrete;
- acțiuni cu obiective. Apoi trec la treabă.

Oamenii KO vorbesc cât este ziulica de lungă, în 99% dintre cazuri, despre:

Tata îmi spunea:

(tradusă aproximativ):

...când nu te vede nimeni, te vede Dumnezeu.

p.s:

Trăiește, nu țintește!

Am scris zilele trecute despre ”Țel. Menire. Scop.”

Dacă am greșit?
Dacă noi nu avem neapărat o misiune venind pe acest Pământ?
Dacă nu există nici o menire clară, bine definită pentru fiecare?

Nimic. Nichts. Rien. Nada. Canci. None.

Nu știu mai nimic.

Au fost dese momentele de-a lungul ultimilor ani când credeam că știu totul într-un domeniu sau o nișă, despre ceva sau cineva.

Modestia este una dintre calitățile cele mai importante în viață, poate chiar pe locul trei:

Love life. Live long.

Răcoarea dimineții îi dă din nou putere. Ca pe vremuri. Se simte din nou puternic, încrezător, dar într-un mod vetust, arhicunoscut, clasic, perimat. E ca o revenire în cursă.
Cafeaua are din nou gust și rost, stafidele îmblânzesc la micul dejun boabele de cacao ce nu-i mai par așa amare. Unde-i micul dejun copios pe care-l lua odinioară?
Scoate mașina veche din curte, parcă e atât de frumoasă și merge așa de bine. Nu se mai gândește s-o schimbe cu una nouă, dar de ce s-o schimbe?

Costumul primit de pomană, de firmă, nou, de câteva sute bune, îi vine ca turnat. El nu-și mai cumpără haine de câțiva ani. A mai slăbit puțin, chiar dacă s-a lăsat demult de sală, dar încă pare slim fit în textila neagră nouă. Desface buzunarele, se taie cu forfecuța la mână. Pătează manșeta cămășii albe, nici nu știe. Va afla în sala de licitație. O sfoară rămâne agățată oricum de costum. I-o va culege cineva mai târziu, tacticos, delicat, zâmbitoare. Cea care se oferă să-i aducă și a treia cafea pe ziua aceea. S-o bea, să n-o bea? E prea mică, tu nu vezi că-i mică?

Scopul. Menirea. Țelul.

Se tot întreba care-i este scopul pe acest Pământ. Nu știa care-i menirea lui. N-avea un țel, o destinație.

Toate acestea se petreceau pentru că el uita să-și pună cele mai simple întrebări:

Iubirea, indiferența, ura.

Se spune că opusul iubirii este ura. Eronat! Ura și iubirea sunt similare, sunt acțiuni de atracție cu ținte diferite: în una vrei răul, în cealaltă vizezi mai degrabă binele. Magnetismul și dependența există în ambele.

Cunoștințele și înțelepciunea

Este o diferență majoră între ele și abia asta face diferența între un exemplar reușit, liniștit, și altul care, deși este citit, informat, actualizat sau școlit, este totuși mereu agitat, hăituit, nemulțumit, încruntat.

Sunt o grămadă de persoane cu tolba plină de cunoștințe, culte, erudite, unii sunt adevărate ”biblioteci ambulante” în domeniul lor de activitate sau conex. Dar cei mai mulți nu știu ce-i aia înțelepciunea. 99% - ca să fiu mai exact.

Pe salvatori cine-i salvează?

Ai fost mereu acolo când lor le era greu.
Ai răspuns cu DA oricărei cereri de ajutor din partea lor.
Ai mângâiat dureri, ai pansat răni, ai alinat doruri sau amintiri neplăcute.
Acum ai făcut un pas în spate. Poate chiar doi. Uneori zece. Te-ai retras din arenă, ai ieșit din lumina reflectoarelor ce te-au încălzit ani de zile.

Ai avut mereu răspunsuri la tot, la toți și la toate.

Și uite că a venit vremea să-ți pun și eu câteva scurte întrebări:

Grija de treaba altora

Când ”alții” nu sunt lângă tine sau cu tine, tu te gândești la ei, la binele lor, îi analizezi, judeci, observi? Ai timp să faci asta?
Nu?
Ok.
Normal că nu.

Ce mă mai poate impresiona?

Nu mă interesează, adică mă doare în pluă, nu dau nici măcar doi bani, pe ce comori ai, ce funcție deții, câți bani ai strânși sau câți bani faci zilnic. Marș de aici, mp! Am văzut o grămadă de milionari la fel de înguști ca tine.

Feminism

Cred în egalitatea de șanse, de acces la resurse, la informații între bărbat și femeie.
Cred în egalitatea dreptului de acces la fericire a femeii și a bărbatului.
Femeia nu va fi niciodată egală cu bărbatul, bărbatul nu va fi niciodată egal cu femeia. Doar niște cretini pot vedea lucrurile altfel.

Cred în continuare că important este ca bărbatul să fie om, OM, și femeia să-l aprecieze și să-l urmeze atâta timp cât el rămâne om cu ea. Femeia să aibă toate drepturile să plece de lângă un bărbat care nu mai este om cu ea, bărbatul să aibă toate drepturi să plece de lângă o femeie care nu mai este femeia lui și femeie cu el.

Complementaritatea sexului la vremea lui

Am scris acum vreo trei-patru zile un text şi lumea s-a blocat într-o frază de final, în km, în detaliu minor. (https://mnmlistro.blogspot.com/2018/10/femeia-ca-suflet-abstinenta-ca-solutie.html )
Completez azi ca să clarific:

Când ești tânăr, atrăgător și începător, cred că este mai util, mai gustos și mai plăcut să cauți să iubești, sau să fii iubit mai degrabă de, femei mai experimentate. Vei avea ceva de învățat, va fi mai ușor să savurezi delicatessele și stressul va fi infinit mai mic chiar de la primele contacte.

Norocoșii

Am lângă mine, în viața și sufletul meu, câteva persoane extrem de norocoase. Persoane care au o liniște interioară bună, oarecum constantă, dese zâmbete largi exterioare, o stare materială perfect relaxată - chiar dacă nu e opulentă pentru neavizați, plus o condiție fizică excelentă, toate mult superioare majorității celor de vârsta lor.

Eu cred că sunt un tip extrem de norocos. Dumnezeu a fost generos cu mine în toate domeniile, mulțumesc! Am scris detaliat aici. Despre mine și despre cum recunosc umil, modest și recunoscător că am fost, sunt și voi fi mereu un mare norocos: un ”bulănos” autentic.

Iată care sunt alte caracteristici ale celor ”norocoși” pe care-i cunosc eu:

Cine să mă vadă? Și de ce?

Fac nudism de ceva vreme. Cu tata făceam la nămol la Techirghiol când nici nu eram la școală. În ultimii ani am redescoperit plăcerea pielii libere în aer și profit de Soare cu totul de câte ori pot.  
Îmi place senzația de libertate, îmi place mângâierea vântului, a apei, a celorlalte, în Soare, fără nici o textilă de protecție. 
Nu mai intru în detalii, am tot scris. Din păcate nu prea am cu cine, în general mă cam duc singur. Lumea e timidă, pudică, rușinoasă. Și bărbații, și femeile. Ce pierdere, pentru ei! Femeile sunt, totuși, cumva mai curajoase, mai dornice de a încerca, admit. Am avut câteva surprize plăcute, mari, fabuloase.

Senin la maturitate. Zâmbitor.

Inițial am scris titlul ”Senin la senectute”. Dar nu-i nevoie să ne apropiem de groapă ca să beneficiem din plin de dulceața experienței și a abundenței frumuseții lumii.

Bărbat

Bărbăția se vede limpede, de la o poștă, dacă ai măcar un ochi deschis și un minim de bun simț și educație. Am zis educație, nu școală.
Că sunt din ce în ce mai multe ~doamne~ infiltrate în vestiarul nostru și printre noi și ai noștri am scris demult aici.
Că bărbații ar trebui să ai podoabele în alte părți decât le poartă femeile am detaliat acum vreo trei ani aici.

Acum, azi, ești bărbat dacă:

Azi am făcut plajă. Și azi!

Ora 11:17, azi, octombrie, 3, 2018. 

L-am întrebat ce mai face, cum este. Nu ne mai auzisem de multă vreme. A început tirada lui clasică, arhicunoscută, de mare afacerist, gagicar, dar familist convins. L-am întrebat ce-i mai face doamna, soția. 
”E totul bine între voi?” 

Femeia ca suflet, abstinența ca soluție.

Nu neg că azi femeia se prezintă și reprezintă predominant ca trup.
Nu neg că m-am bucurat an de zile de această greșeală enormă pe care femeile o fac în ultimele decenii.
Femeia ar trebui să reprezinte un rai de blândețe, gingășie, finețe, toate pornite din interior.
Femeia nu ar trebui să se ofere tuturor ca o carcasă, ca trup, ca exterior. Pentru că, deși câștigă niște bani și fani, pierde ce este cel mai valoros pentru ea: ani. Iar la maturitate, când ea nu mai păcălește naivi s-o susțină, dacă nici n-a fost inspirată să facă economii susținute și investiții chibzuite - și în general nu este, se va prăbuși inevitabil și de nimeni salvată în sărăcie, frustrare, singurătate implacabilă și oprobiul public. Pietrele păcatelor din tinerețe se vor prăvăli către ea îngropând-o negreșit.

Hai să ne uităm în jurul nostru, în viața noastră. Câte femei cunoști tu care bagă mai mulți bani în interiorul ei, în frumusețea ei interioară, și câte în poleială? Juma-juma? Hmmmm... Nu știu ce să zic.

Beculețe galben-roșii

Selecții aspre, dure, dar când puțin ceri - plm primești. 
Dacă nu știi ce vrei, păcat!, ai să te tot bucuri la fiecare bombonică pe care ți-o întinde viața ca să aibe de unde să-și ia înapoi de sute sau mii de ori.

Voi scrie și despre roșiile pline, dar în cur ând. Vom avea acolo tatuaje ostentative, coaje, priviri goale, pierdute, sweet pain addict, dependentele de părerile ”prietenelor”, shopăholicele, sugar babies, și ”dubai”-style. Roșii-roșii.

Să zicem că ai găsit o perechea ta ideală, perfectă, de orice sex, ești fericită. Te gândești la o relație pe termen lung, fidelitate, poate chiar o oficializare la sfat sau la biserică. Norocoaso! Bulănosule!

Calcă frâna ferm și până la fund și apasă și frâna de serviciu când se aprinde oricare semafor pe galbenele de mai jos (Nu-ți spun că ți-ar prinde bine apoi, imediat, să tragi stânga în loc de volan, deblochează pe drept și calcă la podea accelerația în sens opus fără să mai privești înapoi):

Averea

Există mai multe feluri de averi, eu voi enumera doar cinci dintre ele, așa cum le văd astăzi ca un tânăr fabulos ce sunt, mp:

1. Averea material-financiară: bani, case, mașini, afaceri.
2. Averea de status social și profesional: glorie, poziție, funcție, relații.

Găurile negre

De aia se numesc așa pentru că atrag și absorb definitiv toată energia din preajmă. Iar cine a fost prins în vârtejul ei nu prea mai are șanse de scăpare fără pierderi imense.

Deșteptăciunea dăunează grav căsătoriei.

Tot timpul în medie se găsesc numerele mari, gregare și plebea. La extremități sunt doar câțiva, excepțiile, deviațiile statistice. Celebrul Gauss cu clopotul lui, mai ții minte? Parcă în anul doi am făcut pe la statistică sau matematică.

Bărbații deștepți peste medie, citiți, educați, se însoară mai greu și, dacă au făcut greșeala, divorțează rapid și pentru ultima oară. Ei se însoară greu sau niciodată pentru că le lipsește acea agresivitate animalică specifică joasei spețe pe care femeile medii-low o găsesc atractivă și sexy și căreia îi cedează mai repede și fără pretenții.

Prima ciorbă

Orez cu lapte am tot făcut, sunt specialist. Mic dejun face orice prințesă pentru alesul inimii ei în prima dimineață reușită de după. 
Azi eu am făcut prima mea mâncare sărată: o ciorbă de pui a-la-grec. Dacă acum trei ani mi-ai fi spus că voi face vreodată ceva de mâncare acasă, singur, fără rețete și fără internet, aș fi râs cu poftă de baliverna ta și-ți întorceam spatele. Nu pierd vremea cu visătorii naivi. 

Bănci. Cazinouri. Farmacii.

Parterul blocurilor și majoritatea spațiilor comerciale stradale erau pe vremuri dominate de utilitatea practică de zi cu zi. Găseai de mâncare, de îmbrăcare, de distracție, de citit-scris-învățat (chiar așa, care a mai văzut vreo librărie de cartier în ultimii zece ani? - eu aveam trei în zonă și toate s-au închis în primii ani 2000). Acum toate aceste au fost preluate de supermarketuri, mall-uri, on-line.

Tu și veverița

Atunci când te mai socotești mare, tare și puternic că spargi o nucă cu mâinile goale și-i mânânci triumfător miezul (mânca-i-ai miezul mai des!, mp!) să-ți aduci aminte că orice sciuridă de jumătate de kilogram poate face același lucru și nu se dă mare cu asta. 

Calculează-te TU bine înainte.

Să te cunoști tu pe tine bine și foarte bine este imens de valoros. Nimic altceva n-ar trebui să te preocupe înainte de a ști foarte bine cine ești, ce poți, ce știi, ce iubești și cât poți duce. Niciodată să nu uiți nici de unde ai plecat. Am scris puțin din experiența mea aici.

Înainte să intri într-o afacere, cred că ar fi bine să cunoști bine și foarte bine domeniul în care urmează să investești. Ideal ar fi să stăpânești perfect, atât cât se poate, zona respectivă de business.

Să te simți bine. Orice ai...

...face. Orice ai avea. Orice ai fi. Sau oricine ai fi.

Asta cred că este rețeta fericirii pe termen lung. Altă rețetă, că-s mai multe.

De ceva luni de zile n-am mai făcut yoga, nici singur și nici ghidat. Nici măcar teleghidat. Am fost prins anul acesta cu evenimente și proiecte mult peste puterile și nevoile mele, am încercat să ajut pe alții pierzându-mă pe mine. Cum recunoștință și mulțumiri trebuie să aștepți doar de la Doamne-Doamne, niciodată de la oameni, am plâns câteva zile și m-am repus pe șine pe vechiul drum.

Hasta la vista, Facebook!

De peste o săptămână am dezactivat și conturile de feisbuc. Până acum totul a mers conform planului de aici. Nu știu dacă am făcut bine sau rău, timpul va da răspunsurile exacte foarte curând.

Eu știu sigur că, după detașarea și îndepărtarea de Facebook din ultimele luni, acum am:

”Jumătatea ta este doar una.”

Când o afacere se închide în pierdere, cu sau fără vina mea, pe mine nu mă miră și nici nu mă afectează eșecul și irosirea banilor sau a oportunităților de creștere sau revenire. De cele mai multe ori mă necăjește atitudinea celui pe care am vrut să-l ajut și, făcând după capul lui, am pierdut amândoi. Ar trebui să mă supăr pe mine. Știi aia cu facerea de bine?

Fiecare oferă ceea ce are mai bun și mai abundent.

În anii 60-70 femeile luptau să-și promoveze creierul și sufletul. Nu mai voiau la cratiță, la crescut de copii, doreau să fie apreciate pentru intelectul lor și să-și facă un rost în viață și prin folosirea capului de sus și, implicit, a blândeții, gingășiei, calinității, nu doar a forței brute și a corpurilor per-se. Flower-power movement! 

Fericirea făcută manual sau cmmmc

Rezultatele tale vor fi mereu suma și/sau înmulțirea eforturilor, răbdării, viziunii corecte, strictei discipline și a sacrificiilor făcute. Nu le poți avea în viață pe toate. Știi ce se întâmplă când vrei să cari luând în pripă trei pepeni, nu?

Orașe. Cetăți. Redute. Exterioare.

Plimbarea peste tot, cunoașterea a tot, frecventarea a tot și toate, vizionarea a multe, această acțiune constantă în exterior, deseori nestăpânită, este o sabie cu două tăișuri: te poți simți bine pe moment, dar dacă nu te ancorezi în rezultate, pe viitor, va fi destul de pierzător.

Tu pe cine îmbogățești?

Tu știi cui îi faci mâna mare și pe cine faci bogat în timp ce tu, în cel mai fericit caz, stagnezi sau treci de la un an la altul pe credit?
Nu?
N-are nimic.
E ok.
Nici eu nu știam acum vreo zece ani, dar am citit câte ceva, am mai stat puțin pe gânduri, am vorbit cu unul și cu altul și apoi m-am reorganizat și m-am restructurat.
N-a fost deloc ușor, dimpotrivă, recunosc!, dar merită fiecare efort și renunțare.

Curaj, inconștiență sau prostie?

S-ar putea ca eu să nu mai înțeleg distracția și să nu mai văd cum trebuie curajul:

Nu motivația, ci concentrarea!

La tinerețe vrei să te plimbi. E normal. Ai energie de consumat și nu știi cum s-o investești eficient și profitabil pentru tine și viitorul tău. Nici părinții n-au știut, cum să te învețe ceva bun pe tine? Clasica ”Distrează-te, maică, că o viață ai...!” a făcut ravagii în ultimii douăzeci-treizeci de ani și a prins bine inclusiv decrețeilor. Îhî, foarte bine! Stai să-i vezi când or ieși la pensie. 
Facturile se plătesc cu distracții, așa te-au învățat ai tăi, nu?!?
Alții vor profita de tine, fii pe pace, nu scapă nimeni de jug, dar tu nu vei afla asta decât peste două-trei decenii sau niciodată. Cel mai probabil niciodată, așa se întâmplă cu 99% dintre noi. Uită-te la părinții și bunicii tăi și vei înțelege mai bine ce-i cu tine.

Tu la ce ai visat?

Mai visezi mult? Ai tot ce-ți trebuie și chiar mai mult de atât. Dacă ai reuși să te detașezi de lupta oarbă și sterilă de zi cu zi, să te oprești puțin și să stai doar tu cu tine, sau tu cu mine - așa cum vrei, ai să realizezi că viața ți-a dăruit mai multă frumusețe, avere și libertate decât ai sperat vreodată să ai.

În ultimii doi-trei ani am avut dese momente când eram nemulțumit de mine și de realizările mele. Am scris de mai multe ori despre asta și nu m-am vindecat nici așa. Cei din jurul meu îmi spun să nu-mi mai fac atâtea griji și să nu mai fiu așa pretențios și aspru cu mine. Că ar fi ok să fiu mai îngăduitor, că e foarte bine așa cum sunt și că sunt perfect fix așa cum îs.

Straie noi

Măcar atunci când îmi bântui necugetat mintea, amintirile sau visul, te rog din nou, îmbracă-te măcar cu puțină răbdare, bunătate și liniște.

Concediu

Universurile lor sunt create exclusiv în exterior: în jurul muncii, în jurul prietenilor, în jurul colectivităților, în jurul ”familiei”. Puțini își construiesc viața în jurul lor. Mai puțini își orânduiesc viitorul în jurul interiorului lor.
Puțini înțeleg că viața le-a fost dată cadou lor, nu celor din jur sau muncii. Tocmai de aceea foarte puțini sunt liniștiți, mulțumiți, fericiți pe termen lung. Mult mai puțini zâmbesc zilnic și o cvasiminoritate se mulțumește cu mai puțin.

Cu ce drept?

”Cu ce drept îi spui asta?”
”Cu ce drept îi vorbești așa?”

Bună sau rea, alta nouă!

Văd și aud multă lume discutând și analizând, bucurându-se și plângându-se, dacă a fost o zi/lună/an/persoană/afacere/oportunitate bună sau rea, mai mult bună sau mai mult rea și altele asemenea în sus și în jos.

Pacea interioară

Să-ți găsești liniștea este un proiect care merită toată atenția și toate resursele de care dispui. 

De aici îți vei putea trage ulterior energia, determinarea și voința pentru oricare alte planuri.

Pacea interioară este averea de râvnit. 

Bani au toți proștii, echilibru doar câțiva.

Dreptul la uitare

Mai jos am copiat ceea ce am regăsit ieri răsfoind în trecut. O nostalgie puternică m-a învăluit zilele acestea văzând cum doar timpul are cele mai bune medicamente pentru rănile neatinse de nimeni și pentru mirajul gloriei și al banilor.

America este în debutul declinului

Știu că și rândurile de mai jos vor fi luate în ușor și poate că vor fi privite cu zâmbet condescendent de peste 90% dintre cititori. E ok, așa au fost mai multe de-a lungul anilor, așa e mai bine. Eu îmi fac datoria și dorința de a scrie ceea ce simt, ceea ce văd, ceea ce știu. Nu-i treaba mea să dau jos ochelarii de cal ai altora sau cei de Soare purtați în și din tunelul Frejus ai unora.

S-ar putea să mai fi greșit niște cifre pe ici - pe colo, poate chiar și câteva litere, corectează-mă dacă ai alte informații certificate și dacă înțelegi mai bine și mai de la rădăcină sau de la firul ierbii fenomenul. E puțin probabil, dar aștept și accept cu drag date mai proaspete sau mai profunde.

Criza în USA va veni curând și, foarte probabil, acut. Zilele trecute am citit cifrele noi despre şomerii care se înmulțesc şi despre economisirea americană care scade dramatic. Dar această nouă criză s-ar putea să-i repună pe americani pe șine și să le dea noi perspective și să-i reorienteze către tehnologiile viitorului și către alianțe imposibil de închipuit și acceptat astăzi cu popoare și nații care le sunt cu adevărat aliați, nu doar parteneri. Pentru că partenerii se mai schimbă la dans sau în așternuturi, aliații doar la război.

Lumea exterioară este oglinda ta.

Când îmi dau seama că am fost rău cu cineva sau într-o situație, groaznică senzație, regret profund și fac tot ce pot să repar și să fac fapte bune în loc.

Trup și suflet. De unde?

Frumoasele femei dezbrăcățele mișunând trufaș prin oraș, pe care eu le cam admir, recunosc!, vor mai întâi să le fie apreciate sufletul pur și nobil, educația aleasă și cultura vastă.

Cum, Doamne-Dumnezeule mare și darnic!, să facem asta?!?

Timpul e cea mai valoroasă resursă!

Titlul acesta pare redundant, sună a banalitate, e desuet.
Nimeni nu mai este interesat de aceste litere astfel aliniate.
Așa este și este perfect că este așa:

Copiii și răbdarea

Să învăț bunăvoința constantă și să aplic răbdarea zi de zi - asta este lecția mea de anul acesta. Știam asta din decembrie 2017.

E greu, dar merită. E foarte greu, dar s-ar putea ca prin toamnă să fiu mai bun. S-ar putea... Dar s-ar putea ca abia prin 2019 să fiu în formă.

Iar să crești copii este cea mai delicată, plăcută și complicată activitate la care m-am înhămat până acum.

Indiferent cât sport, armată, management, investiții, afaceri, instrucție, relații diverse și strategie ai făcut, conceput, implementat și performat, să știi asta de la nenea:

Cu buna, mană, cu buna!

Maya, bunica mea din partea tatălui, mama tatălui meu, avea o vorbă către el încă de când era mic copil: 
”Cu buna, mană, cu buna!”

N-am fost fascinat niciodată de femeile frumoase. Niciodată. Erau mereu râvnite de to(n)ți, reci și distante majoritatea, și mult prea puține au ales bine și cu capul de sus un partener de viață sau un iubit. Eu nu cunosc nici o femeie frumoasă, nici măcar una singură, care să fi rămas așa atrăgătoare și la vârsta mea de acum și să și fie fericită cu un singur bărbat lângă ea. Cu doi sau trei da, cunosc mai multe. Se pune?

Iad neputincios, rai binefăcător.

Calvar este:

Răbdare, efort, rezultate. (NY)

New York, may 14, 2018.

Am învățat puține lucruri în ultimii ani. Dar un crez mi-a folosit cu siguranță și pe el mi-am construit viitorul: ceva care să dureze toată viața nu se clădește într-o zi. Nici măcar într-o lună. Multe nu se pot face nici într-un an, nu-i timp suficient. 
Lucrurile de consistență, cu adevărat valoroase și care să dureze o viață se contruiesc cu răbdare și migală în ani de zile de muncă ritmică, metodică.

Obiective și motive

Acum trei ani și trei luni, fix acum trei ani și trei luni, scriam pe fb:

”E primăvară, dragostea înfloreşte.
Astăzi cineva se lamenta pe holul clubului: 
"Ce interes aş avea să sufăr pentru el?"  
:-) ”

Gânduri niuiorcheze

Puține gânduri și acelea vag aliniate, dar bine aerisite, promit:

Influensări români celebri și stimați

Undeva ceva nu se leagă în Ro. Ceva lipsește între sutele de influensări cu zeci de mii de urmăritori și situația lor și a copiilor lor, acum și cu claritate în viitor.

E ok exact așa cum este!

Totul e ok și merge pe drumul pe care trebuie să meargă. 
Nimic nu-i întâmplător.
Totul are un rost, chiar dacă acum tu nu-l vezi clar. Nici eu nu sunt foarte limpede azi. Dar mâine voi fi clar cu siguranță.

Long Beach

Soarele încălzește, mângâie și luminează la fel și la New York și la București ori la Slănic sau prin Vamă. Și-n Long Island Soarele face aceeași treabă bună și este la fel de generos, echidistant și fără favoritisme.
Doar norii s-ar putea să difere puțin. Foarte puțin.

Inspirație. Expirație. Răbdare.

Răbdare. Respirație. Cu intrare și ieșire. Pe rând.
Respirații. Una în care tragi aer în doi timpi și apoi expiri liniștit în patru momente. Inspirație. Expirație.
Așteaptă semnul. Semnele. Ele sunt jur-împrejurul tău. Îți ies în cale. Răsar tot timpul în mijlocul drumului. Doar să deschizi ochii. Ca să le vezi. Uneori le calci în picioare. Se îngrămădesc să-ți arate drumul. Direcția potrivită, varianta mai ușoară, cea pavată cu zâmbete relaxate.

Prieten. Prieteni.

Prieten este cel căruia îi poți împărtăși cele mai negre stări și dileme și este cel care nu te judecă pentru ceea ce gândești, faci, suferi. Oricum să judeci pe cineva este un păcat. Doar Doamne-Doamne are puterea și căderea să ne judece faptele și vorbele. Gândurile ar trebui să ni le judecăm și singuri. Dar să persiști în același gen de greșeală și să repeți cam aceleași erori știi cum se numește, nu?

Desculț

Te rog frumos să te ștergi bine pe pantofi, poate să te și descalți, chiar te-aș ruga să te speli și pe picioare, puțin înainte de a-mi călca în picioare visele, mândria, viitorul!

Neverending love.

Ce se poate întâmpla când crești copiii de pe buletinul alteia, chiar dacă din parohia ta?

Ceva asemănător:

Dorul de la 7651 km.

De ce absolut toate femeile, de ambele sexe, pe care le-am iubit sau avut aproape sau în afaceri cândva undeva, doar după ce ne despărțim și ajung undeva departe, de exemplu la peste 7651 km, își dau seama că mă iubesc și ele mult, că-mi duc dorul, că-mi simt lipsa, că au greșit față de mine și că-și recunosc răutățile și că-și dau seama de asta și că le pare foarte rău?

De ce?

La birou

- Ce faci?
- La birou. Tu?
- Şi eu.
- Dar aud păsărele cântând lângă tine.

Rău cu rău, dar mai rău...

1 mai 2017

Se scutur florile de măr, mi-e tare dor de al tău păr...

Rău cu rău, dar mai rău fără rău.

Din totdeauna m-am simțit bine în preajma femeilor și mi-am dorit să am cât mai multe pe lângă mine. Dar vremea trece, lucrurile se schimbă. Nu neapărat în bine.

Laic Soare!

Cum ar fi ca într-o bună zi Soarele să trimită un mesaj pe feisbuc sau să ne spună cu voce tare de genul acesta:

Dedesubturi blânde

Cele mai tari lovituri în bătăile de stradă sunt date de novici în lupte, dar care în abisul fricii au dat-o instinctual excelent.

Cred că în multe mici și nevinovate ironii, acidități sau sarcasme lente și apăsate, spuse pe îndelete, se pot ascunde mari și usturătoare regrete, melancolii, tristeți sau chiar frici ori fobii.

Nerefuzabila mamă cu copil

Dacă vine la mine un copil sau un adolescent și mă roagă ceva, sau îmi cere ori solicită un ajutor, bani sau bunuri, fără să se consulte sau sfătuiască în prealabil cu  mine, îl refuz politicos.

Plopul pere și porcul zboară

Vom mai găsi bărbați-bărbați când s-or mai face femeile-femei.

Da, mp!, aici e valabilă și reciproca.

Frica și neînfricarea.

Trebuie să admit că eu sunt oarecum un tip fricos. Cumva. Oarecum. Cel puțin la început. Înaintea debutului oricărei acțiuni simt o frică colosală de multe ori. Știu, nu se vede, dar eu îți spun ce-i în sufletul meu chiar dacă puțină lume știe asta.

Când intru într-o clasă să vorbesc copiilor și văd ochișorii lor avizi de informație și încredere, da, fix atunci, o frică colosală mă cuprinde. Poți să-i spui și emoție sau trac.

Când mă întâlnesc prima oară cu o doamnă în vederea unei relații sentimentale, când îi văd ochișorii dornici larg deschiși spre suflețelul ei, da, chiar atunci!, mă învăluie o furtună de gheață de frică. Poți să-i spui și emoție sau trac.

Din timp. Cherna more, cherna!

O maturitate şi o bătrânețe liniştite şi îndestulate cred sunt răsplata unei tinereți chibzuite cu înțelepciune.

Cămin

Răbdarea să fie piatra de temelie. De aici pleacă toate bunele și zâmbetele pe termen lung.
Încrederea nestrămutată că va fi totul bine dublată de curajul bine ponderat, ambele în acțiune, nu în reverie, să fie stâlpii de rezistență.

”Prieteni” mulți

Orice dobitoc are azi zeci de prieteni în viața reală și sute sau mii în cea virtuală. Toate aceste ”prietenii” sunt, în general privind, egale cu zero. Dar gregarul va afla asta abia peste douăzeci-treizeci de ani sau niciodată. Mai degrabă niciodată.

Calitatea unei relații de prietenie este dată de atenția și dedicația pe care o acorzi celuilalt. Acestea necesită timp și răbdare, iar noi știm bine că timpul înseamnă bani, pe când răbdarea nu mai are nimeni azi.

Sus-sus, la poalele câmpiei, spre litoral.

Degeaba urci tu la aer rar și ozonat, carnea nu vine după tine pe culmile golașe și austere. Oițele fragede urcă doar vara pe pajiști puternic înierbate, ele nu pot și nici nu vor să escaladeze înălțimi amețitoare. Nu le ajută și nici nu înțeleg rolul izolării și al solitudinii. Oița va fi fericită doar la grămadă în turmă, ea nu știe altfel.

Nu s-a văzut ascet zâmbitor, zen, rupt de lumesc, dar cu botul în cărniță și licori. Nu există, cine spune asta minte!

Dar de ce să fii ascet?!?

Curaj, găină!

Mi-aduc deseori aminte că este important să ai curaj. Atâta timp cât am avut curaj lucrurile au mers pe drumul cel bun.

Pe motocicletă este indicat să porți cască, pantaloni speciali, geacă, mănuși, cotiere, genunchiere, armură, bocanci și celălalte. Așa se recomandă și așa este bine pentru fiecare. Dar cum să mergi cu ele vara? Cum să simți plăcerea condusului calului când transpiri ca un câine pe tine? Eu n-am purtat niciodată mai mult decât minimul legal: casca. Dacă îmi era frig, doar când ieșeam din localitate, la viteze mari, îmi puneam uneori geaca specială de motor și bocancii. Vara merg deseori în șort și tricou prin oraș, cu o pereche de adidași sau gumari de apă și cască. Atât! Știu, nu sunt un exemplu bun pentru tineri, dar când am fost și în care domeniu?
Dacă este să se întâmple un lucru rău, poți avea tot echipamentul din lume și de cea mai bună calitate, gâtul se frânge indiferent de protecțiile pe care ți le crezi infailibile. Trebuie să ai grijă cum mergi mai întâi, abia apoi să te gândești la echipament. Îți poți rupe gâtul și căzând din stând pe loc cu motorul. Da, s-au întâmplat și din astea. Curajul bine ponderat are valoarea și savoarea lui.

Prostituată, corporat(r)ist sau damă de companie?

Te rog frumos și respectuos, da!, pe tine, tu Marele Atoateștiutor de adevăruri supreme și universale, să-mi spui tu care este diferența între:

Să fii iubit!

Vorbise bine toată ziua și excelase oratoric seara. La masă cu ceilalți participanți la eveniment, el care era în general timid și conservator liniștit, fusese în vervă. Dăduse cele mai elegante răspunsuri, scurte și la obiect - ca bunică-su pe vremuri, vorbind puțin și cu miez, evitase cu discreție capcane abil întinse de femei șirete și vesele ca niște veverițe, punctase cele mai interesante și productive idei și propuneri pertinente de dezvoltare, afirmare, eliberare din sclavie. Starea lui generală, materială, fizică, financiară, personală - bună se vedea și în parcare, de curând, și era cunoscută de cei apropiați. Prin șușoteli și șoapte, din guriță în guriță, aveau să afle mai toate despre asta, dar pe el nu-l mai interesa subiectul și nici specimenele aferente.

Bărbații rămân copii mereu

În interiorul celui mai bătrân, mai serios și sobru om există un copil.

Un copil mic ce are nevoie de alint, mângâiere, sprijin, încurajare, atenție, zâmbet, înțelegere.

Calea de mij❤loc

Rog doamnele să se hotărască:

Să trăiești! Toată s-o trăiești!

Pace ție! 
Rău nu este să munceşti degeaba sau pe bani mici.

Hienele

Eu cred că dacă ești hienă și ai răbdare și suficient de mult tact plus un gram de diplomație, chiar dacă n-ai calitățile unui tigru sau ale unui leu, poți mânca pe săturate și tu și familia ta la umbra muncii și a însușirilor native net superioare ale altora, fără să miști un pai sau fără să riști nimic.

Nu-i vina ta!

Nu-i vina ta că noi nu mai suntem liniștiți tot timpul și nu-i vina ta că în curând tentațiile în creștere din jurul tău îți vor dărâma firava apărare a cetății și vei fi iubită fix cum îți dorești. (Nu te învățau prietenele tale că trebuie să dai o șansă și altora și că trebuie să guști din toate?) Dar noi nu vom mai fi doar doi, adică una-împreună, ești conștientă de asta, nu?, și nici asta nu-i vina ta.

Nu-i vina ta că eu nu-mi găsesc calea, nu-i vina ta că eu nu-mi (re)găsesc menirea și vocația, poate că atunci când voi avea mai mult timp liber voi desluși cărarea înapoi către mine. Sau poate atunci când voi fi departe. Mult mai departe, de mine, de tine, de noi, de țară.

Nu-i vina ta că trece timpul repede, dar nu tot timpul în favoarea noastră. Poate că și noi ar fi trebuit să facem ceva să nu lăsăm să treacă timpul așa fără borne și fără repere, să fi fost mai atenți la noi. Să fi făcut planuri și să ne fi ținut strâns de ele, dar nici asta nu-i vina ta. Nu spunea lumea că sunt arogant și că mă dau mare și că mă cred superior și că tu meriți să nu te oprești la primul? Dar eu n-am fost nici măcar primul.

Precizări minimale

A fi chibzuit nu-i același lucru cu a fi zgârcit.

Slugi deportate

Tot sclavie este şi incapacitatea sau imposibilitatea de a refuza, de a respinge, de a pleca, de a spune "nu", de a spune exact ceea ce vezi, simți, gândești.

Elefănțică

- De ce ai atârnat elefanții pe gard?

Viața merge înainte.

Cu toate că ai oprit focul cuptorului sau al ochiului aragazului, mâncarea continuă să se facă, să se coacă, să se gătescă încă minute bune după.

Creștin și curvă

Un creştin nu urăşte, nu judecă, nu stă încruntat şi atoateştiutor.

Să trăieşti, nu să viețuieşti.

Doar după ce microbul timpului liber ți se va înşuruba în preocupările zilnice şi exact la momentul cronicizării neliniştii cauzate de virusul vacantozei permanente vei putea spera a începe timid să trăieşti.

Să trăieşti, nu să viețuieşti.

Eu ies la o plimbare în parc.

Tu ce faci?

Țestoasă sau iepure?

De vrei să-ți fie mai uşor în viață, să nu uiți niciodată cine și cum a câştigat celebra cursă:

Albesc! Chelesc!

Albesc! Chelesc! Întineresc!

Mă uit cu stupoare în oglindă, mă văd ca pentru prima oară cu fire lungi de păr argintiu, și nu mă recunosc. Ratatul pe care-l cunoșteam eu avea părul negru ca tăciunele și voință de fier. 
Zona defrișată din creștet e moale și caldă precum pielea unui copil mic. E nouă zona și delicată, sensibilă, mă arde Soarele repede acolo, chiar dacă un puf fin încercă să învelească vârtejul. Punct nevralgic, zonă de experiență, senzor de excese.

Fă ce-ți place, urmărește pasiunea!

E ok să faci lucruri care-ți plac. E chiar indicat ca suma acestora să fie mai mare decât a utilelor. 
Nu trebuie ca tot ceea ce faci să fie util. 
Nu-i nevoie să cauți utilitatea imediată și mercantilismul în orice întreprinzi. E dăunător!

Femeia cu barbă, bărbatul epilat.

Cred că bogat este abia acela care-și permite zâmbind să se arate sărac plimbându-se relaxat.
Bogatul adevărat nu face caz de averea lui. E ca și cum leul și-ar pune pe piept o etichetă mare cu ”Regele junglei”.

Să fim buni!

Să fim buni, drepți și blânzi, asta cred că e calea către liniște și zâmbet pe termen lung.

Două dialoguri vechi

- Cine ar putea înțelege şi accepta mai bine şi mai zâmbitor o curvă?
- Un curvar?

Mai mulți și fericiți

Eu cred că e mai bine să râdem şi să ne iubim trei sau patru sau chiar și cinci decât să ne umilim, snopim, şantajăm în doi.

Mahala meltenită

Poți scoate melteanul din mahala, dar nu vei scoate niciodată mahalaua din joasa speță a melteanului.

Pendulări

E în regulă să te hrănești din când în când cu amintiri. Acolo sunt rădăcinile și energia primordială.

E ok și să trăiești doar din amintiri. Bine că le ai, cei mai mulți n-au prea multe frumoase sau de admirat în trecut.

E bine să ai un meniu diversificat, așadar:

Șoapte, liniști, sfâșieri.

Sunt dornic să-mi vorbești, dar vorbele zboară și timpul trece. Mâine trebuie pâine  și apă măcar, rozul așteptat poate că va veni, dar noi vom mai fi aici?

Cur cubeu sau civilizație?

Hazliu este că ne fute grija cum se fut alții în privat în timp ce noi suntem violați zilnic în public de statul corupt, incompetent, demagogic, hrăpăreț.

Conversio. Metanoia.

Dacă am, primesc, posed din abundență și chiar fără să cer ori să pretind, toate acestea nu înseamnă că sunt bun sau valoros ori merituos. Nici gând, nici vorbă de așa ceva.

Adevăr gol-goluț

Toți vrem să ştim "tot" adevărul.

Iubire în libertate sau cușcă aurită?

Nu există iubire adevărată fără libertate. Asta este părerea mea. Am tot scris despre asta. Cam degeaba, se pare.

Tu te referi, probabil, la posesivitate şi egoism. E altceva. Aia nu-i dragoste, e sclavie. Dar lumea are nevoie și de cătușe, masochiști sunt gârlă.

Ce-a mai rămas de doare atât?

- Te pune pe gânduri? Te face des să zâmbeşti?

Militar, strategie, tactică.

Pe uliță, în ploaie discretă de toamnă, mocănească, discutând cu un moș ramolit în coajă, dar brici la mansardă.

Rezum, așa cum îmi aduc aminte, adică destul de vag :-) :

Pâinea n-are vină

Copil fiind în anii comunismului eram trimis să cumpăr pâine. Luam cam trei-patru bucăți franzele albe și erau mereu proaspete, calde. O jumătate de pâine, cel puțin, o mâncam goală până acasă, adică în aproximativ trei-cinci minute de mers pe jos. Era o imensă plăcere să mănânci pâine albă goală proaspătă. Și eram slab ca un ogar afgan și așa am rămas până la vreo douăzecișișapte de ani.

Doar nababul vorbește

Da, să spui lucrurilor pe nume este un lux pe care cei mai mulți nu şi-l permit.

Negocieri succinte

Ironia sorții este atunci când cineva agitat şi prea încrezător îşi vopseşte părul şi-şi îmbracă cele mai bune haine pentru a impresiona pe altcineva liniştit şi interesat de interior şi interioare.

Întrebările viitorilor pensionari

Se spune, din calcule și statistici oficiale, că durata medie a pensiei în Ro este de opt-zece ani. E o perioadă bunicică și în care oamenii din lumea civilizată trăiesc din plin și profită la maxim de anii dedicați din ”câmpul muncii”.

Tu știi când vei ieși la pensie? Știi cât de cât cam câți ani mai ai de muncit până la momentul ieșirii de pe salariu?

Inocentele

Cele mai haioase, de departe, rămân fostele iubite care mă fac ”curvar”. :-) 

Serios?

Nu-i (numai) meritul meu

Sănătatea pe care o (mai) am nu-i meritul meu.
Școlile absolvite nu-s meritul meu.
Dimplomele, certificările și medaliile înșirate nu-s meritul meu.
Joburile accesate și funcțiile deținute nu-s meritul meu.
Victoriile, performanțele și toate reușitele mele nu-s meritul meu.
Banii, posesiunile și toate investițiile reușite nu-s meritul meu.
Femeile și copiii ce mă iubesc nespus de mult, asta o știu și o simt și sunt atât de recunoscător lui Doamne-Doamne pentru favorurile acestea, afecțiunea enormă ce mă hrănește decisiv și mă ține în viață deseori, nu-s (numai) meritul meu.

Există și altceva ce contribuie și ar trebui luat în seamă.

N-ai nevoie de dovezi

Dacă-l iubești cu adevărat, ferice de tine, norocoaso!, nimic nu-ți va displăcea definitiv la el. Mai știi vorba aceea că-ți vine să-l pupi și-n fund?

Nufăr

Într-o baltă pestilențială să nu te miri de gunoaie.

Suflețel

- Ce-ți place la ea? E cam urâțică...

Nu te mai minți singură!

Nu-i nici o problemă dacă mai minți din când în când părinții, copii, soțul sau soția, prietenul sau prietena, amantul, prietenii sau amicii.

E ok!

De cele mai multe ori o minciunică nevinovată salvează timp de explicații inutile și de complicații nesolicitate, de acord cu tine.

Depresia e a neatenților

Depresia e în floare pentru că atenția e în pom.
Privește, măcar atât, cerul! :-)
❤
#soartataeştitu
#zâmbetultăueînmâiniletale

Facă-se voia Ta!

Scrisoarea din urmă a unui moş zgârcit, obosit seara şi noaptea, egoist, lipsit de putere, bolnav mereu către prea-tânăra lui fostă iubită, neprihănită şi de prea mulți râvnită:

"Ție ți-e frică să scrii două-trei rânduri către mine, despre ”dragostea adevărată” sau despre noi, și eu sunt cel care nu are curaj?!?

Ai făcut tot timpul și toate lucrurile doar așa, cum și când ai vrut tu. Nu ai făcut absolut nimic din ce te-am rugat sau sfătuit eu pentru bine tău. Primul tău instinct era să spui NU la orice propunere sau sugestie venită din partea mea. 
Dar este mai bine așa cum ai vrut tu și cum ai hotărât tu singură: astfel nu vom avea regrete că am mers pe mâna unui nebun, totul s-a făcut ”în ritmul tău” și ”cum vrei și cum poți și tu”. 
De acord!

Emigrare - episodul doi

Se spune că e grav, că au plecat prea mulți români din țară. Eu nu cred asta, ba dimpotrivă.
Datele sunt următoarele, deși sunt nesincronizate și necorelate până la capăt, dar acestea sunt și cu astea defilăm: România are a doua emigrație din lume după Siria la acest moment. Grosul oricum este în spate, cel puțin același număr de oameni stau să plece din moment în moment, dar asta nu se vede, se simte.

Detaliez puțin: